A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Adevărata biserică

Adevrata bisericÄ

âDar Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice
prorocul:
"Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele." Ce
fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?” (Fapt.
7/48-49.)
*
„Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în
duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.”
(Ev. Ioan. 4/23-24.)
*
„Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va
vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.” (Ev. Ioan. 16/13.)
*
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei. 5/8.)





Adevărata biserică


„Nu este biserică aceea care stă zidită de om pe înălţimi”


Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă.


Eu sunt, Eu şi trimişii Mei, Eu, şi am cerul spre însoţire, şi lucrez precum în cer aşa şi pe
pământ, căci aşa este de lucrat în vremea aceasta de glorie cerească. Dumnezeul Duhului Sfânt
întreieşte întreita lucrare a Sfintei Treimi, şi iată vremea despre care scrie în Scripturi. Aceasta
este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel este „cel ce crede în Mine“, şi iată,
lucrez să-Mi desăvârşesc făgăduinţele cele rostite prin Cartea Adevărului. Eu sunt Adevărul, iar
cine este întru adevăr, acela este întru Mine, acela este întru Fiul Omului, acela este fiul Omului.
Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai, din 05-08-1991





***

Vai oamenilor care se zic pe sine că sunt cu legea bisericii şi care au scris cărţi peste cărţi
despre numele Meu şi al legilor Mele, căci nu sunt cărţile acelea! Acelea sunt pământ, şi în
pământ se întorc, căci duhul cărţilor acelea nu este duh cu viaţă, din pricina celor fără de viaţă
care le-au făcut pe ele, şi nu sunt cărţile acelea, şi stau împotriva lor aceste făptuiri. Acest fiu
uns, care este numit în cer îngerul bisericii, stă prin alegerea Mea, căci Eu şi nu aceia l-au ales pe
el, dar vai celor ce ştirbesc puterea lui cea de la Mine! Vai celor ce vor să umble peste lumina
lucrării acestui fiu! Acest fiu este ca o sabie, şi vai celor ce se încearcă în tăişul ei, pentru că Eu
sunt cuvântul acestui fiu uns cu mare ungere în această vreme de strâmtoare şi de necredinţă. El
este apostolul neamurilor pământului şi numai Eu ştiu cum să lucrez peste el. Dar aici are
Domnul Iisus Hristos de vorbit cu voi, păstori ai poporului acestei lucrări, căci se fac lucruri fără
de rânduiala cea venită de sus, şi aceste ascunzişuri se numesc lucrări fără de ascultare, se
1

---

Adevărata biserică

numesc lucrări care nu sunt venite din cer spre lucrare şi se numesc lucrări lucrate din pământ, şi
Îmi faceţi Mie bube lucrate în ascuns şi făurite în afară de duhul ascultării. Se luptă duhul vostru
cu duhul Meu şi ţineţi morţiş să biruiţi după voia duhului vostru, şi nu duce la bine această luptă
lucrată din lături. Iubiţi şi îmbrăţişaţi cu bucurie această clipă de sfătuire cu Dumnezeu şi lăsaţi-
vă sub ascultare de Mine, fiindcă este mai bine să ascultaţi voi de Mine decât să ascult Eu de voi.
Să vină, tată, şi vremea Mea, mai întoarceţi şi celălalt capăt, că nu e bine să ascult numai Eu de
voi. Vă prind necazuri dureroase din lucrarea aceasta pe care o lucraţi voi de jos în sus şi Mă
ţineţi supus pe Mine sub voinţele inimii voastre. Oare, nu vă este cu crezare ceea ce vă spun Eu?
Eu sunt fericit cu duhul că a venit clipa să stau cu voi în sfat, păstori ai poporului Meu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, din
04-12-1992





***

Oamenii pământului nu ştiu să înţeleagă această Scriptură care este din cer. Nici măcar
nu ştiu aceştia că biserica Mea este cerească şi nu pământească, şi că Eu nu locuiesc cu
Ierusalimul cel nou în locaşuri omeneşti, ci locuiesc în locaşuri care vor să fie cereşti şi nu
pământeşti. Dacă Eu am poruncit şi am cuvântat să se înfiinţeze o piatră de mărturie, şi cuvântul
Meu s-a coborât cu Mine din cele cereşti, iată, Eu sunt Dumnezeul nevăzutelor şi al văzutelor
celor cereşti şi nu al celor pământeşti, şi sunt al celor pământeşti care înseamnă cele cereşti, dar
Domnul nu mai vede credinţă pe pământ şi nu mai vede înţelepţi cereşti, şi vede numai înţelepţi
pământeşti şi rămaşi pământ, adică înghiţiţi de pământ, adică fără înţelepciune din cer. Aşa am
grăit prin vreme în această lucrare, şi am spus că o voi scoate deasupra, şi am spus că cine va lovi
în ea şi nu va crede în ea, acela va fi înghiţit de pământ şi îşi va pierde înţelepciunea care vine de
la veacul acesta.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu, din 17-01-1993





***

Iată ce pace în cuvânt! O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României
Mele, iată-Mă prin cuvânt în foişorul tău şi al Meu. Eu sunt. Pace ţie! Am grăit mereu poporului
Meu cel mititel pe care l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude. De patruzeci de ani vin şi vorbesc în
mijlocul lui şi îl înfăşor în duhul păcii şi îi spun: «Pace ţie, popor mititel!». Şi l-am numit
mănunchi de floricele, şi pe aceste floricele le-am numit ieslea Mea cea caldă, ieslea cuvântului
lui Dumnezeu, şi am ajuns cu cel mititel la ţărmurile Iordanului, dar lungă şi grea a fost calea
prin pustiul necredinţei. O, şi Eu ştiam, Sionule, ştiam că eşti nepregătit şi că eşti tare la cerbice
şi n-am bătut prea mult ca să-Mi deschizi, dar am scos deasupra această fântână de miere şi am
făcut gard în jurul acestei vii, ca să fie sfânt pământul acestei grădini şi să am în această grădiniţă
un Eden mititel, din care să încep o înviere de la Mine, o mireasmă învietoare şi un curs de apă
curată şi netulburată, din care să scot şi să dau mulţimilor însetate ca să prindă duh de bucurie şi
de sfinţenie şi de pace cerească şi veşnică; până şi lupilor să le dau să bea şi să pască lângă mieii
Mei, şi să fie şi ei miei, că mult iubesc Eu ţara ta, poporule român!

O, tu te-ai născut odată cu Mine în lume, ţara Mea! Când am venit Eu întrupat în lume,
tot atunci te-a înfiinţat şi pe tine Tatăl Meu, şi am trimis apoi la tine pe cel întâi chemat între
ucenicii Mei şi a suflat peste tine duh nou şi Duh Sfânt, şi te-a încreştinat pe tine cel întâi chemat
al Meu, şi Tatăl Meu te-a numit de atunci întâia chemată, după rangul celui întâi chemat la
apostolie. O, dar tu ai fost apoi o martiră, ţară iubită de Tatăl Meu, ai fost în toată vremea piatră
de încercare între neamuri, şi iată ce a avut Dumnezeu păstrat pentru tine ca să-ţi dea plata
2

---

Adevărata biserică

răbdării. A avut pentru vremea aceasta o lucrare Tatăl Meu, şi M-a trimis cu ea la tine ca să te
curăţ şi să te trezesc şi să faci voia Tatălui Meu şi să chemi apoi sub viţa ta pe cel ce te-a oropsit
şi să-i dai de la Mine ca să fie şi el ca Mine şi ca tine, şi să-Mi faci tu Mie cămaşă nouă,
biserică nouă, curată şi sfântă, aşa cum a fost biserica Mea cea dintâi. O, vino în dragostea
cea dintâi! Vino, iubito, ca să vin şi Eu cu slavă văzută şi să cânţi tu cu Mine cântarea lui
Dumnezeu! Vino în dragostea Mea! Iată, Eu nu te las să mori în sângele tău, şi vin spre tine şi
sun din trâmbiţă peste tine. O, lasă-te trezită de Dumnezeul tău şi spală-te şi sfinţeşte-te şi fii în
legea Dumnezeului tău, iubito!

…O, ciobani ai bisericii! Eu sunt capul bisericii. Eu sunt Păstorul Cel bun, după rânduiala
lui Melchisedec. Am venit la tine, biserica Mea, şi am venit la ciobanii turmei tale. Am venit să-
ţi văd faţa şi să-ţi amintesc cum să fie faţa ta şi inima ta şi viaţa ta întru viaţa Mea. N-am venit să
stric legea, şi am venit să-ţi amintesc să nu mai calci, să nu mai strici legea Mea, şi să te îndrepţi
spre Mine, că Eu sunt Cel ce iert păcatul tău, dar fii cu iconomie cerească întru duhul tău, ca să
poată lucra Duhul Sfânt peste duhul tău, peste sfatul tău, peste sinedriul tău.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare, din
14.01.1993





***

Aşa ai stat la masa Mea, creştine tată. Ai stat fără s-o meriţi, şi îngerii Mei te-au scris că
ai stat, şi de câte ori ai stat, şi ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un
cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu
şi a Sângelui Meu din pâine şi din vin, şi cuvântul acela spune: „Cei chemaţi să iasă, şi să
rămână numai cei credincioşi“, numai cei pregătiţi pentru împărtăşirea cu Mine, cu Trupul şi
Sângele Meu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, şi stau toţi care cum intră,
care cum vor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, şi se apropie ca să ia
şi să-şi bată joc de Mine şi de sfinţenie, şi se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, şi se
vopseşte şi se îmbălsămează cu toate stricăciunile diavoleşti şi intră în biserică, şi străjerul
care este pus peste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, şi
zice că e păstor pentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este
turma lui Hristos, da’ de unde, tată! că taina de biserică este înfricoşătoare, şi stau îngerii cu frică
înaintea tainei de biserică a lui Hristos, şi se clatină cerul şi pământul de mărirea slavei tainei
bisericii. Şi dacă duhul cel vopsit şi rău îşi are loc şi lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt,
tată? La ce să vină? Să Se unească cu stricăciunea?

Şi iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie
uneori până după-amiază, uneori până seara, şi lumea acelei cetăţi s-a dus la episcopul lor şi a
pârât pe preotul lor că-i ţine în biserică toată ziua şi nu face sfânta Liturghie la vreme. Şi a
chemat episcopul pe preot şi l-a întrebat ce este cu această plângere a cetăţii. Şi atunci, preotul a
spus episcopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului
Sfânt peste pâine şi vin. Atunci, episcopul a învăţat pe cei din cetate cum să meargă şi cum să
stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învăţat cum să fie în biserică,
cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se
mai ţine seamă de taina aceasta? că preoţii, nici ei nu vin pregătiţi la biserică, dar turma,
tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune aşa: „Cum e turcu’, e şi pistolul“.
Turcul a fost un om rece şi rău şi răzvrătit, şi nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta.
Şi iată, cum e preotul, aşa este şi arma lui, aşa este şi turma lui.
3

---

Adevărata biserică

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena,
din 03-06-1994





***

O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungeşte suferinţa, care lungeşte veacul cel
rău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăţia Sa cea fără de veac, cea fără de sfârşit. Uită-te tu,
că dacă pui zece dascăli să-ţi arate drumul şi Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Şi
cum mai vine asta? Şi iată, lumea nu se trezeşte ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la
Domnul, şi străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are
dacă zice aşa. Şi iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, şi alta este să zici biserică a
lui Iisus Hristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca Învăţătorul ei, Iisus Hristos.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului, din 09-06-1994





***

Biserica Mea nu este zid rece de piatră, şi este duh viu şi ceresc biserica. Biserica nu este
de pe pământ, şi este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe
pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuţi din cer, de sus, după
cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că aşa i-am spus: «Cine nu se naşte de sus, din
cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăţiei Mele», şi iată, fiii bisericii nu mai
sunt ai veacului acesta, şi sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoţitorul fiilor lui. Aşa se
cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos şi a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este
cerească.

Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu
popor, micuţul Meu popor, puţinul Meu cel mai de preţ. (Vezi tema „România - Noul Ierusalim -
Noul Canaan”, n.r.) Aşa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe
pământ?». De ce am spus Eu aşa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profeţit, Eu, Care
ştiam şi vedeam până la sfârşitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credinţă, şi cu el
voi însămânţa şi voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se
coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer şi nu de pe pământ.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului din 28-08-
1994





***

O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ şi în biserica lumii, că iată, n-am
mai încăput cu cei mici ai Noştri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiţi, căci scris
este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Şi Mi-am făcut masă curată pentru
fiii cei mici, vie nouă şi cerească, pâine şi vin nou, precum a fost făgăduinţa rostită în Scripturi
pentru vremea aceasta.

…Omul fărădelegii zice că tu eşti duh rău. Să nu te iei după omul care iubeşte păcatul şi
despărţirea de poruncile sfinte, după omul care te porecleşte pe tine, poporul Meu ales prin har.
Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, şi tu să nu te superi, tată. El are
dreptate. Tot aşa erau numiţi şi apostolii Mei, tot sectă, şi i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu
eşti o sectă în sânul bisericii de azi, aşa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci.
Eu iar vă spun vouă, fiilor, şi vă vorbesc pământeşte: biserica cea care este oficială pe
pământ, aceea este a cezarului şi a lumii şi a gustului omului, iar cei din biserică aleşi de
4

---

Adevărata biserică

Mine prin sfinţenie şi prin iubire şi prin despărţire de duhul lumii din biserică, aceia sunt
numiţi „sectă“, că asta înseamnă „sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel
care îţi pune ţie nume de „sectă“ în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se
deosebeşte şi se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii şi lui Dumnezeu,
acela este numit „sectă“ după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numeşte
alegere, se numeşte popor ales, aşa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii
sfinţeniei şi ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Aşa şi acum
am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire şi de înviere şi de curăţire, iar cei ce au dormit nu
au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit şi te-ai sculat şi ai stat înaintea Mea şi te-ai deosebit de cei
mulţi care dorm înaintea Mea, care nu aud aşa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut
timp să audă. Şi dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiţi „sectă“ în Israel,
iar pe Mine M-au numit „învăţătorul sectei“.

Eu ţi-am spus ţie, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă
pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul
Meu, că întăresc acest cuvânt şi spun: Israele, Israele, să nu ieşi, tată, din lucrarea Mea. Lasă să
râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te
ofili, şi să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaş nu poate lucra
împotriva ta. Vrăjmaşul este o sculă care lucrează ce nu ştie, căci el lucrează la plata bucuriei
celui vrăjmăşit de el. Eu aşa am spus: «Cine-şi capătă lauri pentru pământ şi pentru trup,
acela găseşte osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere şi umilinţă şi
dispreţ, acela sfârşeşte cu plata răbdării, şi răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o
aşteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată şi slăvită, pe care numai robii lui
Dumnezeu cei adevăraţi o pot gusta şi avea ca plată pe pământ şi în cer. Răbdarea este începutul
răsplăţii ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, şi
este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de şapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul
care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creştetul său.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 11-06-1995





***

O, poporul Meu, o, neamul Meu pe care te-am întocmit şi te-am cunoscut ca să Mă
cunoşti şi tu pe Mine! M-am înrudit cu tine, fiule, şi te-am numit fiul Meu, poporul Meu, şi din
mijlocul tău lucrez cu învăţători şi cu slujitori, şi îţi voi mări neamul, şi vei fi cunoscut, fiule, şi
vei fi numit poporul Domnului, aşa cum te numesc Eu. Nu ştiu preoţii de ce te numesc Eu pe tine
Israel. O, tată, Israel înseamnă uns, asta înseamnă; înseamnă numele Meu. Pe Iacov l-a
chemat Iacov, nu l-a chemat Israel, dar i-am pus acest nume pentru ca să fie din cer numele lui
Avraam, Isaac şi Iacov. Israel este numele ceresc al unşilor Mei, ori din ce popor ar fi ei, ori
din ce neam de pe pământ ar fi. Acesta este numele cel făgăduit al celor ce vor iubi cerul pe
pământ. Se miră preoţii şi arhiereii de acest nume pus peste România, dar cine nu citeşte pe
Dumnezeu, acela nu ştie lucrarea lui Dumnezeu.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor, din 18-06-1995





***

Am binecuvântat petecuţul de pământ prin care Îmi lărgesc încă lucrul şi aşternutul Meu
cu poporul Meu. Să am unde Mă aciua când pun masă ţie, Israele, când vii la izvor, tată, că iată,
setea îţi creşte, şi dorul te mişcă, şi dragostea te desăvârşeşte, poporul Meu. Israele tată, îţi doresc
dragoste de Dumnezeu, îţi doresc dor şi îmbrăţişare cu Dumnezeu. De aceea fac faptă din cele
5

---

Adevărata biserică

dorite de Mine peste tine, şi îţi fac, tată, grădini de întâlnire şi de sărbătoare pentru tine. Roagă-te
să pot împlini peste tine cele ce-ţi doresc, căci într-o zi te voi chema aproape, şi tu vei pleca pe
jos în ziua aceea, şi când vei ajunge, vei intra în odihna Mea, în cetatea Mea, şi vei locui în
locaş de Ierusalim nou, după cum Eu îţi voi găti, Eu şi cu tine alături, Israele. Şi vor veni
neamurile să vadă mlădiţa cea nouă şi altoiul ei, dar deschide-ţi auzul bine, că iată ce-ţi spun:
nu vei veni bolnav, nu vei veni şchiop, nu vei veni slăbănog în cetate. Voi face o cetate
cerească pe pământ, şi cetatea va fi lucrată din fii, nu din piatră, nu din cărămidă, nu din
lemn aşa cum face omul bisericii din lume, care-şi zideşte turn de piatră şi zice că este
biserică. Biserică înseamnă fii, asta înseamnă piatră de biserică, şi vei fi casă Mie, poporul
Meu, şi Eu îţi voi fi ţie casă, şi Eu îţi voi face ţie casă. Vom face şi noi casă, dar mai întâi facem
împărăţie de cer, şi după aceea vom lucra şi din piatră, căci piatra este a lui Dumnezeu, şi
Domnul o sfinţeşte prin împărăţie cerească de piatră neclătinată între cer şi pământ. (Vezi tema:
„Împărăţia cerurilor nu vine în chip văzut”, n.r.)
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin, din 22-10-1995





***

Tu, fiule, să iubeşti neamul din care am ieşit Eu, din care au ieşit apostolii, că poporul
evreu a fost poporul Meu, şi rămăşiţa lui cea credincioasă a rămas poporul Meu, căci din trup,
rămăşiţa s-a făcut duh, şi a lucrat Duh Sfânt pe pământ şi L-a dat neamurilor pământului, ca să
fie creştin pământul, căci peste tot Hristos a fost vestit de cei rămaşi creştini în Israel. Eu Mă voi
îndura de Israel, căci prin prăbuşirea lui tu ai locul lângă Mine, dar să te rogi să se trezească şi el
şi să se uite la tine, cel ce eşti cu Fiul lui Dumnezeu, şi să Mă ia de moştenitor de la Tatăl şi să-i
rostesc iertarea. Amin. Roagă-te, Israele, roagă-te pentru Israel cel după trup, că el a purtat
numele lui Dumnezeu pe pământ, fiindcă din neamul lui a răsărit credinţa în Fiul lui Dumnezeu,
Cel trimis.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva, din 27-10-1995





***

Iubirea Mea v-o dau vouă, celor din porţi. Luaţi şi înviaţi în duhul iubirii şi naşteţi-vă din
ea, din Domnul, căci Eu sunt iubire. Nu fiţi fii ai necredinţei, că a ajuns la sfârşit necredinţa şi fiii
ei. Naşteţi-vă din iubirea Mea, nu din altă iubire. Naşteţi-vă din cer, nu din pământ. Treziţi
iubirea Mea în voi, ca să se trezească România şi să înveţe ce este iubirea, ce este biserică
slujitoare înaintea Mea, ce este jertfă adusă la altarul iubirii, jertfă înaintea Mea. Biserică
înseamnă fii ai iubirii cea din cer şi care are pe masa ei trupul iubirii. Fiii iubirii cea din cer
fac faptele iubirii. Aceia sunt fiii iubirii, nu alţii. Luaţi de la Mine şi daţi-vă unii altora, şi duh de
credinţă în Dumnezeu să lucraţi peste voi, căci Domnul vine ca o cursă peste cei necredincioşi,
peste cei ce nu veghează, şi vine ca o mângâiere peste cei ce înviază prin iubire. Luaţi şi înviaţi,
luaţi şi împliniţi cuvântul lui Dumnezeu care vine pe nori de slavă şi se aşează în România,
şi se face trup în carte cuvântul lui Dumnezeu. (Vezi tema: „Precum S-a suit, aşa şi vine, cu
norii vine”, n.r.) Eu Mă fac carte pe pământ. Eu şi acum Mă fac carte, căci nimic n-am lucrat fără
să fi cuvântat mai întâi. Vin să învăţ pe român; pe român mai întâi, şi apoi pe iudeu, pe elin şi pe
orice alt neam. Vin să învăţ pe om ce înseamnă biserică şi jertfă adusă înaintea Domnului.
Biserică nu este altceva decât fiii care slujesc pe pământ lui Dumnezeu; lui Dumnezeu şi nu
loruşi; unii altora în Domnul şi nu loruşi. Cum adică aşa ceva? Cum adică în Domnul? Adică
fii care au pe Domnul de hrană, de creştere, fii care au pe Domnul de viaţă, nu fii care slujesc
plăcerilor lor şi veacului acesta şi stăpânului veacului acesta, duhului lumii acesteia. Iar jertfa
6

---

Adevărata biserică

adusă înaintea Mea este atunci când este împăcare între frate şi frate, între om şi Dumnezeu.
Altfel de jertfă nu ajunge la Domnul, şi se întoarce.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, din
21-11-1995





***

Israele, Israele, ce văd Eu pe pământ! Se botează omul în numele lui Iisus Hristos, (Vezi
„Despre Botez”, n.r.) se cunună în numele lui Iisus Hristos, (Vezi „Taina omului şi a femeii”, şi
n.r.) merge din când în când la biserică în numele lui Iisus Hristos, şi zadarnic face aşa dacă nu
se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos, zadarnic, fiilor. Ce văd Eu pe pământ, e jale
mare. Nimeni nu ştie ce va să zică biserică. Biserică înseamnă fii care se împărtăşesc cu
Trupul şi Sângele lui Hristos. Cei ce nu se împărtăşesc, în zadar se duc. O, cum să se
împărtăşească dacă ei nu sunt pregătiţi pentru primirea Domnului, pentru venirea Domnului,
dacă ei nu sunt gata în aşteptarea Domnului? Se împărtăşesc din an în Paşti, după obiceiul
oamenilor, dar niciodată nu sunt pregătiţi, de vreme ce stau mereu în păcatele lor. Cine să-i
înveţe pe oameni? Cine, tată, cine? că n-are cine. N-are cine să mai facă lucrarea de iertare a
păcatelor oamenilor, lucrarea de împăcare a omului cu Dumnezeu. N-are, fiilor, n-are cine, căci
păstorul de azi e altceva, nu e păstor. Nu mai merge nimeni pe calea cea cu viaţă vie, şi de
aceea te-am ridicat pe tine, poporul Meu, şi ţi-am grăit din cer mereu, şi tu ai crezut în Cel ce-ţi
grăieşte, şi te-ai sculat la drum, şi iată, fac din tine cale a omului spre Dumnezeu, spre biserică
vie, Israele. De aceea am împlinit această piatră pe pământ, ca să grăiesc din vârful ei şi să arăt
omului calea. Omul trebuie să creadă în Dumnezeu, să-L iubească şi să-L urmeze pocăindu-se de
toate cele muritoare şi trecătoare, vindecându-se de moarte, măi fiilor.

…Suntem în serbare întreită, şi voi veni la voi, fiilor, cu lecţie pentru tot omul, căci vom
semăna sămânţa, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecţie de viaţă, ca să ia omul
lecţie, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat şi netulburat. Nimeni nu mai ştie ce
înseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai ştie ce
înseamnă biserică credincioasă, rugătoare în Hristos, aşa cum se spunea odată în biserică:
„Câţi sunteţi credincioşi, Domnului să ne rugăm“. Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune
curată, nu se mai poate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu
este credincios lui Hristos, nu este. Vine omul la biserică şi pleacă acasă neîmpărtăşit. La ce
mai vine? Vine că vine şi preotul, dar preotul de azi nu mai este „uşă de biserică“, nu mai este.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului
Ierusalim, din 12-12-1995





***

Copilaşi, copii ai poporului Meu Israel de la sfârşitul timpului! Măi copilaşi, vă alint şi vă
mângâi pe voi şi vă vorbesc despre taina rugăciunii, căci vorbind peste voi va lua şi omul din
lume, fiindcă sămânţa Eu v-o dau vouă, şi voi o semănaţi, căci mai văd pe ici, pe colo şi pământ
moale şi cald pentru sămânţă, nu numai drum, nu numai spini, nu numai piatră. Mai am dintre
cei care suspină după Domnul, şi îi voi adăuga cu cei înviaţi prin cuvânt, cu cei ce se nasc la
sfârşit din cuvântul Meu care vine la voi ca să spele păcatele lumii şi ca să vină cel înviat la cina
cea tainică a Mielului lui Dumnezeu. (Vezi „Nunta Mielului”, n.r.)

Iară şi iară rostesc: biserică înseamnă Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, luat şi
mâncat de toţi cei adunaţi întru biserică cerească pe pământ. Numai acolo Eu sunt întreg,
7

---

Adevărata biserică

numai acolo Eu vin întreg, acolo unde toţi cei adunaţi la masă iau şi mănâncă din cină, din
Miel, din Paşti, fiilor. Dar nici la început n-am avut ce am azi pe pământ, căci azi te-am
pregătit, Israele, pentru cină fără de sfârşit, şi ţi-am spus, tată, cum să te îmbraci, cum să te speli,
cum să stai şi cum să mănânci, ca să iei mereu, mereu din cina Mea, după fiecare dimineaţă
şi seară, după fiecare măsură de ziuă, fiule Israele, căci focul nu trebuie să se stingă, şi
Mielul nu trebuie să fie luat de pe masă. (Vezi tema: „Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din
el? ”, n.r.) De aceea ţi-am zis Eu ţie, copile Israele, că tu eşti o taină, tată, o cină de taină înaintea
Mea, că tu nu dai vrăjmaşilor Mei taina Mea, cina Mea, şi nu Mă vinzi pe sărutări aşa cum face
Iuda de atunci şi până azi. Tu nu stai fără Mine nici o zi. Tu iei cina Mea veşnic, şi te faci veşnic,
mâncând pe Cel veşnic, pentru că tu te-ai pregătit de nuntă, fiule scump, şi toate mădularele tale
stau la masa cea de cină a nunţii Mielului ceresc pe pământ. Tu eşti taina Mea de la capătul
timpului, şi Eu stau, stau cu drag şi cu dor la masa cea de cină cu tine. În tine nu mai stau întru
răstignire, în tine nu mai intru ca într-un mormânt, ci intru în lumină, pentru că te-am făcut
lumină din lumina Mea, pentru că te-ai luminat la cuvântul Meu, care stă şi veghează de
deasupra ta. Cuvânt şi pâine este Dumnezeu pe masa ta. Duh şi trup sunt cu tine şi în tine, şi tu
eşti taina Mea, popor scump, tu eşti cel ce Mă iubeşti pe pământ, căci omul de pe pământ nu ştie
ce este iubirea. Omul schimbă locul la toate cuvintele sfinte, şi nu mai ştie omul unde se
potriveşte cuvântul pace, cuvântul iubire, cuvântul biserică, cuvântul creştin, cuvântul fiu al lui
Dumnezeu şi cuvântul viaţă. A luat omul cuvintele sfinte şi le-a pus peste lucrarea lui, şi omul
citeşte de la om. Dar iată, vin să iau ce este al Meu, că nu voi da nimănui slava cuvântului cel
sfânt, căci slava lui Dumnezeu nu este slava oamenilor. (Vezi „Slava Domnului”, n.r.)
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei, din 13-12-
1995





***

Fiilor, fiilor, sunt şi nori văzuţi, şi nori nevăzuţi. Israel vedea norul cel nevăzut al
slavei Mele, vedea ca să vadă pe unde trebuie să meargă, vedea ca să creadă, dar când s-a săturat
de crezut, şi-a părăsit statornicia şi răbdarea şi ascultarea. Dar vreau să-l ridic pe Israel cel de
atunci. Vreau să audă şi să-l fac să creadă. Cuvântul Meu merge peste tot, şi va merge şi va sufla
din el duh de viaţă, şi va învia şi poporul Israel, că Eu nu uit de stăruinţa rămăşiţei lui Israel. El
nu M-a primit atunci ca Fiu al lui Dumnezeu, dar Mă va primi, că este scris aceasta. De aceea
Îmi trebuia biserică vie şi viaţă cerească în biserică vie pe pământ. Să audă neamurile pământului
şi să apuce pe cale, că una este calea. Să audă Israel, să audă şi să învieze poporul Domnului,
căci s-a slăvit slava Domnului în el.

Israele, Israele de azi, să fii fiu de samarinean, Israele scump, ca să pot rosti iertare mare
peste cei ce vor cere iertare, şi să dau bucuria mântuirii şi a vieţii veşnice la toţi cei ce vor vedea
calea aceasta pe care merg Eu cu tine, popor al cărării. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, din 12-
07-1996





***

Să se împace omul cu Dumnezeu şi să-I fie biserică Domnului! Omul caută biserica, dar
scris este: «Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru», oamenilor care căutaţi. Nu veţi găsi
biserica decât în voi, dacă o veţi zidi în voi. Trupul creştinului, trupul curat în care intră
Domnul în chip curat, nu altceva este biserica. În biserica de zid dacă nu vine creştin curat,
care să-L ia pe Domnul trup şi cuvânt, nu este biserică cea de zid.
8

---

Adevărata biserică


O, oamenilor, voi în zadar clădiţi biserici de zid dacă nu vor intra în ele creştini cu
trupul şi cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se aşeze omul în genunchi şi
să-şi facă cruce adevărată peste trupul său şi să rostească lui Dumnezeu rugă de căinţă şi să
se cureţe prin părerea de rău şi să pună peste el făgăduinţă de înviere din moarte, şi aşa să
ia pe Dumnezeu în el, spre împăcare cu Dumnezeu, spre veşnică unire cu Dumnezeu. Să se
ierte om pe om, căci câte se iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie
Hristos trăit de om şi să trăiască omul în Hristos, căci înţelepciunea cea din cer una este, şi
aceasta este: «Să se lepede omul de sine şi să-şi ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ
şi în cer, prin lume şi în biserică. Amin.

…De şapte ani Îmi revărs harul cuvântului rostit peste tine, ţară Românie, ca să încep cu
tine veac nou pe pământ, dar Gog şi Magog Îmi stau împotrivă în tine. Să nu mai fie în tine
vrăjmaş ţie şi Mie. Să fie pacea Mea în tine, că pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de
duhuri, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăţia cerurilor, că iată, Eu umblu pribeag şi
nu încap în om şi n-am biserică unde să-Mi plec capul şi să-Mi găsesc ziua Mea de odihnă. O,
fiică Românie, vino, că te peţesc să-Mi fii zi de odihnă, precum poporul Meu ales din tine Îmi
este zi de odihnă şi mireasă Îmi este întru venirea Mea, căci Eu sunt cuvânt, şi iarăşi toate se fac
prin cuvânt, şi se va arăta cer nou şi pământ nou din tine, ţară Românie, căci Eu aşa binevoiesc,
şi în Mine Tatăl binevoieşte. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Mina, din 24-11-
1996





***

Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Voi sunteţi pacea Mea, cu voi Mă alin,
cu voi Mă bucur în dorul venirii Mele, că Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor de om, măi
fiilor. Mi-e dor să vină omul spre Mine, că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om
fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze. Eu pe voi v-am pus pe
pământ cărare a oamenilor spre Dumnezeu. Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am
pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi
de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om.
(Vezi tema: „Venirea în chip văzut”, n.r.) Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi
sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe
pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea. Omul e odihna Mea, şi Mi-e dor de
lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor să vină omul spre Mine şi să Mă urmeze precum voi M-aţi
urmat, copilaşi ai grădinii cuvântului Meu. O, cum aş putea să mai am pace fără voi? Nimeni nu
voieşte să se lepede de sine şi să Mă urmeze. Oamenii vor cu Mine, dar ei nu ştiu ce înseamnă să
fie omul cu Dumnezeu. Nici un om nu mai ştie cum să fie omul cu Dumnezeu. Mi-e dorul plin,
Mi-e duhul tânjind pentru omul cel făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Mi-e plânsul
durut, Mi-e dorul plângând după om, dar cu voi Mă alin şi Mă mângâi mângâindu-vă şi înviindu-
vă în dorul Meu. O, cine mai are milă de Mine ca să Mă dea oamenilor şi să-Mi găsesc în ei
mângâierea pierdută, odihna Mea cea dintâi? Mi-e dor de tot neamul omenesc, dar în lucrul Meu
cu voi Mă pierd în voi, Mă ascund în voi cu dorul Meu, că nu mai am unde să-Mi plec capul, nu
mai am. Omul nu mai este casa Mea. Şi-a vândut omul casa şi grădina, trupul şi fericirea şi le-a
vândut. Omul era casa Mea, şi Mie nu-Mi trebuia casă făcută de oameni. Ce fel de casă să-
Mi zidească Mie oamenii care Mi-au stricat casa şi odihna Mea? Omul era să fie casa Mea
şi slava Mea, după chipul şi asemănarea Mea.
9

---

Adevărata biserică


O, fiilor, cum aş putea să mai am pace fără voi? Unde Mi-aş mai găsi alinul, unde? Cine
să Mă audă? Cine să Mă cunoască? Cui M-aş putea plânge pe pământ? Viaţa omului trebuia să
fie viaţa Mea; trupul lui, casa Mea; lucrarea lui, lucrarea Mea. O, fiilor, e pacea Mea cu voi şi Mă
mângâi cu voi mângâindu-vă şi înviindu-vă în dorul Meu. Luaţi cuvântul Meu, luaţi mângâierea
Mea şi daţi-o oamenilor ca să simtă ei mângâierile Mele şi să-Mi cunoască glasul.

Se mângâie sfinţii în tine, Israele, că le e dor, fiule scump. Vin sfinţii cu Mine la tine. Fii
atent ce-ţi spun, că îţi spun cele proorocite în Scripturi. Vin sfinţii cu Mine la tine. Vine Domnul
tău cu zecile de mii de sfinţi la tine, şi toată slava aceasta se va vedea văzută în curând.
Curând, curând se va vedea slava Lui, precum fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la
apus; curând, curând se va arăta, curând, curând se va vedea. Amin. (Vezi tema: „Ca fulgerul
care iese de la răsărit, aşa este venirea Domnului”, n.r.)

Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu tine, Israele scump, slugă credincioasă, căci veni-va
Stăpânul şi te va găsi veghind şi îţi va spune: «Intră în bucuria Domnului tău!». Amin, amin,
amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae, din 19-12-
1996





***

O, ce fel de casă să-Mi zidească Mie omul? Oare, n-am făcut Eu cerul şi pământul casă a
Mea, tron şi aşternut al Meu? Eu sunt Cel ce zidesc. Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime
al slavei Mele, şi tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că
vin cu norii, Ierusalime, şi Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine şi toate noroadele vor umbla
întru strălucirea Mea şi a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din
România. Eu vin cu sfinţii în tine şi serbez serbare de sfinţi, şi te mângâi, Ierusalime, mângâierea
Mea. Ne mângâiem unul pe altul, fiule. Duhul mângâierii este duhul care ne învăluieşte într-un
singur trup, Mire din cer şi mireasă de pe pământ, căci scris este: «Cei doi vor fi un singur
trup».
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare, din 14-
01-1997





***

…O, poporul meu, mi-e dor să-ţi grăiesc, că te-ai făcut nuntă de veac nou peste pământ.
Albeşte-te, fiule, că acum vezi de ce mereu îţi spuneam să fii cuminte, să fii credincios, să fii
frumos şi deştept şi sfânt să fii. Să nu te sfieşti să-ţi spui sfânt, căci creştinii aşa se numesc prin
Hristos, Sfântul lui Dumnezeu Tatăl, Care intră şi sfinţeşte trupul şi sufletul creştinului. Ai văzut
că ţi-am spus prin fiii grădiniţei mele ca să-ţi arate ei taina şi tălmăcirea ei, taina Sfintelor,
fiule, taina sfintei Liturghii, pe care n-o înţelegeai, că n-avea până acum cine să-ţi spună ca să
înţelegi ce este ea. Am trimis pe cel ales, din grădină, ca să ţi se arate toate câte sunt ascunse în
taina sfintei Liturghii, ca să ştii cum să stai în faţa împărăţiei lui Dumnezeu, în faţa tronului lui
Dumnezeu, căci altarul pe care Mielul lui Dumnezeu Se aşează spre hrană creştinului, e tronul
lui Dumnezeu, fiule scump. Să nu uiţi tălmăcirea care ţi s-a pus în inimă şi în minte. Să nu mai
uiţi, şi să iubeşti împărăţia lui Dumnezeu, care stă pe tronul ei înaintea ta, în taina sfintei
Liturghii. Cei ce merg la biserică, cei din lume care intră în biserici, se duc din obicei la
biserică, şi nu ştie omul din lume ce este sfânta Liturghie, şi de aceea nu stă ca înaintea lui
10

---