AEFA

Capitolul I - ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE APROFUNDATE
ÎN MANAGEMENTUL AGENłILOR ECONOMICI


1.1. Definirea analizei economico-financiare aprofundate



Activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită, implică
cunoaşterea proceselor de activitate economică, a factorilor de influenŃă şi a cauzelor
care determină anumite situaŃii şi este realizată prin intermediul analizei economico-
financiare. Prin analiza economico-financiară se urmăreşte "în general activitatea
economico-financiară a agenŃilor economici la nivelul micro sau macroeconomic, pe
care o cercetează dintr-un unghi de vedere propriu şi anume din punctul de vedere al
rezultatelor utilizării resurselor umane, materiale şi financiare, în scopul descoperirii
şi valorificării posibilităŃilor de perfecŃionare în viitor"1. Ca instrument al conducerii
analiza economico-financiară "se află într-o legătură organică cu funcŃiile
întreprinderii şi cu funcŃiile (atributele) conducerii care se exercită asupra tuturor
funcŃiilor întreprinderii"2. Prin intermediul analizei economico-financiare, conducerea
întreprinderilor urmăreşte obŃinerea de răspunsuri la o serie de întrebări, cum ar fi:
- Cum se apreciază structura utilităŃilor şi resurselor?
- Cum sunt asigurate echilibrele financiare?
- Dacă întreprinderea probează eficacitatea de utilizare a resurselor
economice şi financiare?
- Care sunt rezultatele obŃinute de întreprindere şi dacă sunt satisfăctoare?
- Care sunt performanŃele şi obiectivele dorite?

Analiza economico-financiară este unul dintre instrumentele de bază ale
managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acesteia. Rolul
analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieŃii odată cu
creşterea gradului de complexitate a activităŃii economice şi financiare a
întreprinderii, cu profunde implicaŃii în procesul de conducere, care nu se mai poate
realiza numai pe bază de experienŃă şi rutină, necesitând în plus analize pertinente
care să stea la baza deciziilor operative şi strategice.

Complexitatea fenomenelor economice imprimă analizei economico-financiare
aprofundate un dublu caracter, pe de o parte, disciplină cu fundamentare teoretică,
cu un corp de principii generale, o disciplină a logicii care poate fi aplicată
interpretării tuturor problemelor economice trecute sau prezente şi, pe de altă parte,
activitate practică permanentă care oferă răspuns la întrebări privind relaŃiile de
cauzalitate dintre fenomene şi factori. Pe baza explicării cauzelor şi factorilor care au
modificat indicatorii, analiza formulează legităŃi şi principii de interpretate care trebuie
generalizate.

Analiza are metodă generală de cercetare a fenomenelor din natură şi
societate, ceea ce înseamnă descompunerea acestora în părŃile lor componente, în
elementele lor simple, pentru a fi studiate şi descoperite relaŃiile de cauzalitate prin
procedee specifice domeniului cercetat; analiza economico-financiară aprofundată
vizează activităŃile cu caracter economic, consumatoare de resurse şi generatoare
de rezultate.
___________
1. Petrescu Silvia, Mironiuc Marilena, Analiză economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002, p.22
2. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti,
1996, p.20

1

---

1.2. Locul, rolul şi funcŃiile analizei economico-financiare aprofundate



Analiza economico-financiară aprofundată constituie un instrument operaŃional
de urmărire şi valorificare a funcŃionării sistemului economic, în scopul descoperirii
disfuncŃionalităŃilor apărute în subsistemele acesteia, precum şi depistarea cauzelor
care conduc la disfuncŃionalităŃi.

FuncŃionarea întreprinderii ca sistem depinde de funcŃionarea unui ansamblu
de subsisteme, corelate prin legături structural-funcŃionale, care oferă informaŃii
pentru realizarea unui proces de decizii care să asigure reglarea funcŃionării normale
a sistemului. În acest sens rolul analizei economico-financiare aprofundate este în
depistarea cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea iniŃierii
măsurilor de redresare. Este necesară utilizarea funcŃiilor analizei economico-
financiare aprofundate după cum urmează:

a. Diagnoză şi reglarea activităŃii întreprinderii care se realizează prin
intermediul analizei diagnostic, care presupune o cercetare amplă şi completă în
depistarea cauzelor şi a eventualelor acŃiuni ale factorilor perturbatori în funcŃionarea
firmei. Prin diagnoză, analiza economico-financiară aprofundată localizează punctele
"tari" şi punctele "slabe" din cadrul sistemului studiat, sensibilizând centrele de
decizie pentru a lua măsurile de reglare.

b. Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne urmăreşte depistarea
depăşirii nivelului programat al consumului de resurse: materiale, umane şi financiare
şi utilizarea eficientă a acestora pentru creşterea rentabilităŃii întreprinderii.

c. Întărirea autonomiei economico-financiare decurge din faptul că prin
intermediul acestei funcŃii se urmăreşte prevenirea, descoperirea şi lichidarea
fenomenelor şi cauzelor generatoare de rezultate negative. Analiza economico-
financiară aprofundată "este o dimensiune a autonomiei agentului economic prin
faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor şi minimizarea
cheltuielilor procesului de activitate economică a firmei". Autonomia reprezintă
libertatea de mişcare a întreprinderii în mediul economic, iar fundamentarea deciziilor
este realizată şi pe baza informaŃiilor oferite de analiza economico-financiară
aprofundată.

d. Administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru
economico-financiar permanent şi a unei rentabilităŃi competitive. Prin analiza
economico-financiară aprofundată, centrele de decizie urmăresc în cadrul
întreprinderii administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru
economico-financiar permanent şi a unei rentabilităŃi competitive. Această funcŃie
contribuie la: utilizarea eficientă a resurselor financiare, înlăturarea cheltuielilor
neeconomicoase, controlul realizării cifrei de afaceri şi a modului de finanŃare a
activităŃii de exploatare a firmei.

e. Verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de
afaceri şi crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung.
Exercitarea acestei funcŃii impune un anumit tip de analiză şi se corelează cu funcŃia
analizei de a oferi informaŃiile necesare fundamentării deciziilor pe criterii de eficienŃă
în toate etapele.
łinând cont de funcŃiile analizei economico-financiare şi de implicaŃiile
acesteia în centrele de decizie se poate determina locul pe care îl ocupă analiza în
sistemul de management al firmei:




2

---

Organe de conducere



Compartimente funcŃionale

specializate

Analiza economico-
financiară a realizării

realizarea obiecti-
obiectivelor
planul obiectivelor
velor (informaŃii de stare)
(informaŃii de plan

şi norme)

Procese economice ca obiect

al conducerii



1.3. Tipuri de analize economice utilizate în studiul fenomenelor economice


Necesitatea analizei economice a fost determinată de cercetarea complexă a
fenomenelor şi proceselor economice, a factorilor de influenŃă asupra acestora şi
stabilirii relaŃiilor cauză-efect asupra modificării conŃinutului obiectivelor studiate, în
vederea stabilirii deciziilor pentru activitatea viitoare a domeniului cercetat. Prin
obiectul de studiu, analiza economică vizează activităŃile cu caracter economic,
consumatoare de resurse şi generatoare de rezultate. Datorită complexităŃii
fenomenelor şi proceselor economice, tipul de analiză economică utilizat în studiul
acestora este stabilit de anumite criterii:

a. După nivelul la care se desfăşoară există:
- analiză microeconomică, care studiază activitatea individuală a
întreprinderii în realizarea proceselor economice şi determinarea
rezultatelor, precum şi relaŃiile acesteia pe diferite pieŃe;
- analiza macroeconomică studiază comportamentul agenŃilor economici
grupaŃi în categorii omogene (sector, ramură, economie naŃională,
economie mondială), operând preponderent cu mărimi globale sau
agregate.

b. După raportul între momentul efectuării analizei şi al desfăşurării există:
- analiza post-factum (ex-post) care se bazează pe variabile cunoscute,
certe, studiind fenomenul la sfârşitul perioadei şi vizează trecutul şi
prezentul acesteia;
- analiza previzională (perspectivă) presupune determinarea evoluŃiei
viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor, având la
bază variabile presupuse (incerte), stabilite pe relaŃii de cauzalitate.

c. După natura însuşirilor fenomenului analizat:
- analiza cantitativă cercetează fenomenul prin evaluări cantitative
exprimate prin greutate, grad, suprafaŃă, volum, număr, durată etc.,
stabilind astfel influenŃa factorilor asupra rezultatelor;
- analiza calitativă urmăreşte esenŃa fenomenului şi serveşte la elaborarea
de modele în care sunt stabilite legăturile cauză-efect ale influenŃei
factorilor asupra elementelor fenomenului analizat.

d. După evoluŃia timpului în analiza fenomenului există:

3

---

- analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, făcând
abstacŃie de timp şi evidenŃiază relaŃiile dintre elementele şi factorii care
determină o anumită poziŃie a fenomenelor cercetate;
- analiza dinamică urmăreşte fenomenul economic (care prin natura sa nu
este static) în evoluŃie şi scoate în evidenŃă legătura dintre poziŃiile care s-
au succedat sau se vor succeda, pe baza cercetării factorilor care
determină schimbările pozionale.

e. După orizontul de timp al analizelor dinamice există:
- analiză de scurtă durată (pe termen scurt) care vizează perioadele sub un
an (semestru, trimestru, lună) şi serveşte managementului operativ;
- analiză de lungă durată care vizează perioade de peste un an şi serveşte
managementului strategic.

f. După criteriile de studiere a fenomenului cercetat, în practica uzuală se pot
efectua o serie de analize cu scop special:
- analiza economică: vizează funcŃiunea de exploatare, independent de
funcŃiunea financiară;
- analiza tehnico-economică: corelează aspectele tehnice cu aspecte
economice ale fenomenului cercetat;
- analiza financiară: vizează cu precădere situaŃia financiară, rentabilitatea
şi riscurile întreprinderii;
- analiza economico-financiară aprofundată: studiază corelaŃiile dintre
activitatea de exploatare şi activitatea financiară, conducând la
elaborarea diagnosticului economico-financiar.

g. După obiectul analizat există:
- analiza pe ramuri, pe unităŃi organizatorice (trusturi, holdinguri, societăŃi
comerciale, secŃii etc.);
- analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adăugată, cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli
salariale, rentabilitate etc.).

Criteriile de clasificare a tipurilor de analiză nu sunt epuizate, acestea
multiplicându-se odată cu evoluŃia complexităŃii economice şi de producŃie a
sectorului de activitate analizate.


1.4. Etape în realizarea analizei economico-financiare aprofundate


Complexitatea activităŃilor desfăşurate în cadrul firmelor, caracterul dinamic şi
agresiv al mediului economic fac analiza economico-financiară aprofundată să
devină un sistem complex de tratare a informaŃiilor economice curente şi de
perspectivă ce urmăreşte:
- ameliorarea managementului pe baza unui diagnostic general prestabil;
- adoptarea unor decizii optime privind serviciul datoriei firmei;
- stabilirea unor decizii corespunzătoare privind activitatea bursieră a
firmei;
- analiza comparativă în timp şi spaŃiu a performanŃelor firmei cu cele ale
altor întreprinderi.

Pentru realizarea procesului de analiză economico-financiară aprofundată
care să corespundă obiectivelor stabilite, trebuie să parcurgem următoarele etape:
a. Culegerea şi cercetarea amănunŃită a tuturor datelor şi informaŃiilor
necesare analizei, utilizând un sistem de date şi informaŃii care trebuie să reflecte cât
mai complet situaŃia întreprinderii, apelând la surse interne şi surse externe.

4

---

Sursele interne provin din sistemul informaŃional contabil, financiar şi statistic
al întreprinderii şi se referă la datele contabilităŃii financiare şi de gestiune, rapoarte
statistice diverse, precum şi alte informaŃii extra-contabile.

Sursele externe provin din afara întreprinderii şi cuprind informaŃii generale pe
plan economic, fiscal şi monetar, informaŃii privind sectorul de activitate al
întreprinderii, precum şi informaŃii de ordin juridic şi legislativ.

b. Verificarea generală a datelor şi informaŃi lor extrase din diverse formulare,
atât din punct de vedere al comparabilităŃiilor, cât şi din cel al respectării legislaŃiei în
vigoare. Se recurge la simplificarea materialului analitic prin rotunjirea valorilor cifrice
şi eliminarea seriilor mici.

c. Efectuarea analizei propriu-zise, prin aplicarea metodologiei proprii în
trepte, se formulează concluzii şi se întocmeşte un raport final de analiză, care se
anexează documentelor de sinteză. Concluziile analizei se pot valorifica şi prin
diagnosticul economico-financiar, ceea ce confirmă utilitatea analizei în decizia
managerului.


1.5. Metoda analizei economico-financiare aprofundate


Ca orice ştiinŃă, analiza economico-financiară aprofundată are metodă proprie
de cercetare ce include un ansamblu de trepte metodologice şi procedee tehnice
utilizate în realizarea obiectivului, legate de: stabilirea şi cuantificarea relaŃiilor
cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanŃi.

Metoda proprie a analizei cuprinde patru trepte succesive:

1. Compararea ca metodă de analiză calitativă vizează obŃinerea unei abateri
a indicatorului faŃă de valoarea de referinŃă luată ca bază de comparaŃie. Abaterea
rezultată din comparaŃie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin
prisma factorilor.

2. Descompunerea este o metodă de analiză calitativă deductivă, de la
general la particular, de la întreg la parte. Metoda permite detalierea şi separarea
factorilor care determină indicatorul, asigurând profunzime studiului şi permiŃând
localizarea cauzelor prin prisma factorilor ce trebuie selectaŃi şi interpretaŃi.
Descompunerea poate fi făcută din mai multe puncte de vedere: după timpul de
formare a rezultatelor, după locul lor de formare, după elementele structurale care îi
compun.

3. Stabilirea influenŃei factorilor cuprinde mai multe procedee cantitative de
cuantificare a acŃiunii fiecărui factor asupra indicatorului, ceea ce constituie elementul
central al analizei.

Stabilirea influenŃei factorilor este realizată prin unitatea a două laturi distincte:
precizare a sistemului de legături cauzale între factori şi indicator şi cuantificarea
influenŃei factorilor asupra abaterii indicatorilor. Între factori pot exista două tipuri de
legături: deterministe (funcŃionale) şi de corelaŃie (stocastice). Legăturile deterministe
(funcŃionale) sunt exprimate prin operaŃii matematice (produs, raport, sumă,
diferenŃă), dependenŃele fiind stricte, iar influenŃele factorilor putându-se calcula cu
precizie. În cazul legăturilor de corelaŃie dependenŃele pot fi doar estimate statistic
prin metode de analiză regresională, ele având un anumit grad de probabilitate.

4. Generalizarea rezultatelor este o metodă inductivă de cercetare de la
particular la general, care vizează reunirea părŃilor componente studiate pe trepte
anterioare într-un tot unitar. Generalizarea reŃine ceea ce este fundamental şi tipic,
elementele esenŃiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale.



5

---

1.6. Procedee de calcul utilizate în analiza economico-financiară aprofundată


În scopul cuantificării influenŃei factorilor asupra modificării indicatorului se
utilizează mai multe procedee de calcul, în funcŃie de natura legăturii dintre factori,
după cum urmează:

1. În cazul relaŃiilor deterministe, sub formă de produs sau raport se utilizează
substituŃia în lanŃ, care se bazează pe patru reguli de bază:
a. Ierarhizarea ştiinŃifică a factorilor, după natură şi importanŃă;
b. Începerea substituirii cu factorii cantitativi (principali) şi continuarea ei cu
factorii calitativi (secundari);
c. Succesiunea substituirilor: fiecare factor este considerat variabil în momentul
substituirii, ceilalŃi fiind menŃinuŃi constanŃi;
d. MenŃinerea factorului substituit ca stare până la capăt.

a


R = a · b · c sau R =
b


diferenŃă R = a + b - c


2. În cazul relaŃiilor de tip stocastic când factorii nu pot fi măsuraŃi cantitativ,
influenŃele acestora se stabilesc prin corelaŃia statistică pe baza analizei
regresionale: utilizarea corectă a corelaŃiei în analiza economico-financiară
aprofundată este condiŃionată de stăpânirea metodologiei statistice, vizând
cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia şi interpretarea
corectă a valorii coeficientului corelaŃiei.





























6

---

Capitolul 2 - ANALIZA ECONOMICĂ PRIVIND ACTIVITATEA
DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE


2.1. Sistemul de indicatori valorici utilizaŃi pentru caracterizarea activităŃii de
producŃie şi comercializare



În analiza economică-financiară aprofundată se utilizează un sistem de
indicatori valorici meniŃi în dimensionarea activităŃii de producŃie şi comercializare,
după cum urmează:

a. Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază
capacitatea unei întreprinderi de a obŃine venituri din operaŃiunile comerciale curente.
Cifra de afaceri face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-
financiare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la
estimarea eficienŃei managementului practicat.

b. ProducŃia obŃinută destinată livrării (Qf) indicator care este denumit şi
producŃia marfă fabricată.

ProducŃia marfă fabricată se poate determina pe baza următoarei relaŃii:


Qf = Vpf + Vle + Vsp, unde:
Qf - producŃia destinată livrării;
Vpf - valoarea produselor fabricate (produse finite semifabricate destinate livrării şi
produse reziduale);
Vle - valoarea lucrărilor executate;
Vsp - valoarea serviciilor prestate.

ProducŃia destinată livrării este un indicator care se utilizează în stabilirea
corelării cu indicatorii de efort în vederea calculării eficienŃei activităŃii întreprinderii.

c. ProducŃia exerciŃiului sau producŃia globală (Qe) reflectă în expresie
valorică, volumul toal al activităŃii de producŃie desfăşurate de către o firmă pe
perioada unui exerciŃiu financiar. Acest indicator este calculat şi utilizat în analiza
activităŃii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaŃie unde producŃia neterminată are un
volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de
timp.

ProducŃia exerciŃiului este formată din producŃia vândută (cifra de afaceri),
variaŃia producŃiei stocate şi producŃia imobilizată.


Qe = Qv + ∆Qs + Qi, unde:
Qv - producŃia vândută (exclusiv TVA);
∆Qs - variaŃia producŃiei stocate;
Qi - producŃia imobilizată.

d. Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la terŃi, respectiv bogăŃia creată prin valorificarea
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii. Acest indicator este
indicator de performanŃă economico-financiară şi, totodată, indicator utilizat în
sistemul fiscalităŃii.

e. Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea nou-creată într-o perioadă
de timp şi se determină deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea.

2.2. Analiza cifrei de afaceri


Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obŃinute din activităŃi comerciale
curente, fiind unul dintre cei mai importanŃi indicatori de măsurare a performanŃelor

7

---

economice ale unei întreprinderi. Ca indicatori de analiză, valoarea cifrei de afaceri
permite determinarea poziŃiei pe piaŃă a unei firme, oferă informaŃii despre dinamica
activităŃii, şansele de extindere a afacerii sau importanŃa întreprinderii în cadrul
sectorului.

Pentru analiza cifrei de afaceri se folosesc indicatorii operaŃionali precum:

- cifra de afaceri netă (CA), indicator format din totalitatea veniturilor obŃinute
din vânzarea bunurilor, lucrările executate şi serviciile prestate aflate în activitatea
curentă a întreprinderii inclusiv subvenŃiile pentru exploatare;

- cifra de afaceri medie, denumită şi preŃ mediu de vânzare, care reprezintă
venitul obŃinut pe o unitate de produs sau serviciu şi se determină pe baza relaŃiei:
CA
CA =
, în care Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor;
Q

- cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variaŃia veniturilor din vânzări
generată de creşterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor:
CA
∆
CA − CA


CA
1
o
m =
=
;
∆Q
Q − Q
i
o

- cifra de afaceri critică (CAcr) evidenŃiază pragul de rentabilitate a
întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii
integrale a cheltuielilor de exploatare. RelaŃia de calcul a fost stabilită pornind de la
ipoteza de bază, conform căreia profitul este nul în momentul atingerii pragului de
rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupează în
cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile:
Ch


CA
f
cr =
, unde:
1 - R v
Chf - cheltuieli fixe;
Rv - rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la un leu cifră de
afaceri, respectiv:
C


R
v
v =

CA


2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri



Caracterizarea evoluŃiei cifrei de afaceri este realizată prin analiza dinamicii
acesteia pe baza:

a. modificărilor (abaterilor) absolute cu bază fixă (BF) sau în lanŃ (BL):


∆CABF = CAcr - CAo sau ∆CABL = CAn - CAn-i

b. indicilor cu bază fixă sau în lanŃ:
CA
CA


ICA
n
n
BF =
x 100 sau ICABL =
x 100
CA
CA
o
n-i

c. ritmul mediu anual de creştere:
CA


R = (
n
n i
-
- 1) x 100
CA o

Studiul cifrei de afaceri (vânzărilor) pe o perioadă mai mare de timp oferă
informaŃii despre activitatea întreprinderii şi tendinŃa ei, prin încadrarea acesteia sau
a obiectului de activitate (produs/serviciu) în una dintre fazele ciclului de viaŃă:
lansare, creştere, maturitate, declin.

Pentru a avea relevanŃă în stabilirea strategiei de dezvoltare a întreprinderii,
dinamica societăŃii analizate trebuie comparată cu dinamica pieŃii, respectiv a
sectorului de activitate.

8

---

2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri

În analiza economică financiară, o importanŃă deosebită în determinarea
cauzelor şi eliminarea rezervelor în creşterea cifrei de afaceri o are studierea
structurii vânzărilor.
Analiza structurată se poate realiza pe diverse trepte:
- pe tipuri de activităŃi, unde se determină contribuŃia activităŃilor
întreprinderii la realizarea cifrei de afaceri (de exemplu: producŃie, prestări
servicii, turism, comerŃ ş.a.);
- pe grupe de produse (mărfuri), având în vedere nomenclatorul de
produse realizate de întreprindere;
- pe tipuri de clienŃi. Aceşti parteneri condiŃionează dimensiunea şi
performanŃele activităŃii oricărei întreprinderi.

Metodologia de diagnosticare a activităŃii întreprinderii, în funcŃie de structura
cifrei de afaceri este completă şi constă din:

a. determinarea ponderii deŃinute de diferite elemente (produse, mărfuri,
servicii, activităŃii, secŃii) în totalul cifrei de afaceri, utilizându-se mărimile relative de
structură:
Ca


g
i
i =
x 100, unde:
CA
gi - ponderea deŃinută de categoria "i" în totalul cifrei de afaceri;
Cai - cifra de afaceri realizată de categoria "i";
CA - cifra de afaceri totală.

b. efectuarea de comparaŃii ale structurii activităŃii economice aferente mai
multor exerciŃii financiare, caz în care se utilizează coeficientul de structură Gini-
Struck.
n∑ g 2 i
-


G =
i
, unde:
n -1
n - numărul de termeni ai seriei;
gi - structura vânzărilor pe categorii de activităŃi, grupe de produse, unităŃi operative
ş.a.

Coeficientul de concentrare Gini-Sturck poate lua valorile care aparŃine
intervalului (0; 1), semnificaŃia acestora fiind:

- G→1, atunci în structura activităŃii întreprinderii un nr.redus de elemente
componente deŃine o pondere foarte importantă în cifra de afaceri, gradul de
concentrare a activităŃii este ridicat;

- G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între categoriile de structurare
a activităŃii.


2.2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri


Scopul analizei factoriale este pentru determinarea aportului diferiŃilor factori
de influenŃă asupra modificării cifrei de afaceri, precum şi identificarea soluŃiilor
pentru redresarea activităŃii sau îmbunătăŃirea performanŃelor viitoare.

Pentru întreprinderile de producŃie cu profil industrial se utilizează mai multe
categorii de modele, precum:


a1. Modele care exprimă corelaŃia dintre resursele umane şi cifra de
afaceri:
Q
CA


CA = N
f
s x
x
, unde:
N
Q
s
f
CA - cifra de afaceri;

9

---

Ns - nr.mediu al personalului;
Qf - producŃia obŃinută destinată livrării;
Qf - productivitatea medie anuală a muncii (calculată pe baza producŃiei
Ns
destinate livrării).


Dinamica indicatorului:
Q
CA
Q
CA


∆CA = N
f1
i
fo
o
s1 •
⋅
− N ⋅
⋅
(influenŃa factorilor)
s1
N
Q
N
Q
s1
fi
so
fo

EficienŃa activităŃii întreprinderii este realizată dacă:
IQ


IQ
f
f > INs ⇒
> 0
INs
I

De asemenea: I
CA
CA > IQf ⇒
> 0
IQf
N
Q
Q
CA


a
op
f
f
2. CA = Ns x
x
x
x
, unde:
N
N
N
Q
s
op
op
f
Nop - nr.mediu al personalului operativ;
Nop - ponderea personalului operativ în totalul personalului salariat;
Ns
Qf - productivitatea medie a personalului operativ.
Nop

EficienŃa activităŃii creşte atunci când ponderea personalului Nop este crescută
în cadrul N.


a3. CA = Ns · Nz · Nh · Wh , unde:
Ns - nr.de salariaŃi;
Nz - nr.de zile lucrate;
Nh - nr.de ore lucrate;
Wh - productivitatea medie a muncii...

b. Modele de analiză care exprimă corelaŃia dintre potenŃialul tehnic al
întreprinderii şi cifra de afaceri.
M
Q
CA


b
f
f
1. CA = Ns x
x
x

N
M
Q
s
f
f
M
M '
Q
CA


b
f
f
f
2. CA = Ns x
x
x
x
, unde:
N
M
M '
Q
s
f
f
f
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
M f - gradul de înzestrare a muncii;
Ns
M f' - ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe (compoziŃia
M f
tehnologică a mijloacelor fixe);
Qf - randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia obŃinută destinată
M 'f
livrării la un leu mijloace fixe).

10

---