Best apartments for rent in rome

COMUNICAREA INTERCULTURALA


COMUNICAREA INTERCULTURALA. FENOMENUL MIGRA?IEI CONTEMPORANE

CAPITOLUL I. NO?IUNI TEORETICE PRIVIND COMUNICAREA INTERCULTURALA.
FENOMENUL MIGRA?IEI
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda


1.1. Conceptul de comunicare interculturala

Att ca sintagma, ct si ca disciplina, comunicarea interculturala este de data relativ recenta. Fireste
ca n toate epocile au avut loc ntlniri ntre oameni care apartineau unor culturi diferite, nsa acestea
au avut un caracter limitat. Astazi comunicarea interculturala este un fenomen generalizat, o
experienta pe care, ntr-o anumita masura, o traieste oricare om. ntlnirea cu o cultura straina sau
cel putin cu anumite manifestari ale ei se produce chiar si pentru cel mai putin dispus sa colinde
lumea. E suficient sa deschizi radioul, sa manevrezi telecomanda televizorului sau sa navighezi pe
internet pentru ca lumea, cu diversitatea ei culturala, sa te copleseasca.
Ca disciplina, comunicarea culturala a aparut pe de o parte, din necesitatea clarificarii teoretice a
unei realitati noi, pe de o parte, si, pe de alta parte, spre a oferi un anumit sprijin practic n vederea
unui comportament adecvat la ntlnirea cu celalalt.
Pna la constituirea unei discipline sau a unui grup de discipline care sa studieze comunicarea
interculturala au existat numeroase descrieri ale experientei de a trai pentru un timp n cadrul unei
culturi straine. Exista n acest sens o literatura vasta si fascinanta, plina de reflectii profunde si de
descrieri tulburatoare ale contactului cu o alta lume. n afara acestor scrieri, care tin mai degraba
de literatura dect de stiinta, anumite aspecte ale comunicarii interculturale au fost tratate, nca din
secolul al IXX-lea n cadrul unor discipline precum antropologia, etnologia, filosofia istoriei si istoria
culturii.
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Tematizarea explicita a comunicarii interculturale a fost facuta pentru prima data de etnologul si
semioticianul american T. H. Hall. Conceptul de intercultural communication a aparut pentru prima

---

data n lucrarea sa The Silent Language, publicata n 1959, si a cunoscut o larga raspndire.
n analiza culturii pe care o ntreprinde, cercetatorul american pleaca de la un model semiotic. n
conceptia sa, partenerii de dialog folosesc nu doar limbajul, ci si o serie de expresii nonverbale,
precum tonul, mimica, gesturile. n fiecare cultura, negatia, afirmatia, permisiunea, interdictia,
uimirea. sunt nsotite de gesturi, de expresii faciale si tonuri specifice. n cazul n care acestea nu
sunt corect interpretate, comunicarea este ratata. De aceea una dintre problemele-cheie ale
comunicarii interculturale o reprezinta comunicarea eronata (miscommunication) sau chiar
nentelegerile (misunderstandings).
O data creat si pus n circulatie, intercultural devine un termen inflationist, sau tine deja de o
anumita moda. n sintagma comunicare interculturala el desemneaza, n opinia majoritatii
specialistilor, apartenenta protagonistilor unui proces de comunicare la culturi diferite.
Interculturale sunt toate acele raporturi n care participantii nu se raporteaza exclusiv la propriile lor
coduri, conventii, puncte de vedere si forme de comportament, ci n care vor fi descoperite alte
coduri, conventii, puncte de vedere si forme de comportament. n plus, acestea sunt traite si/sau
definite ca straine. Pe lnga comunicare interculturala se utilizeaza n literatura de specialitate si
conceptul de comunicare internationala. Ele nu trebuie nsa confundate. ntr-un caz se ntlnesc
indivizi apartinnd diferitelor culturi, n celalalt, oameni apartinnd diverselor natiuni. Daca natiunea si
cultura s-ar suprapune, atunci n-ar exista nici o dificultate conceptuala. Dar acest acord nu apare
n nici un caz totdeauna si pretutindeni. Sunt cunoscute, precizeaza, Gerhard Maletzke, situatii n
care oameni care apartin aceleiasi culturi sunt despartiti de frontiere nationale, precum curzii. Pe
de alta parte, convietuiesc n acelasi stat populatii care apartin unor culturi diferite. Realizat de
lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Exista astazi mai multe discipline care au ca obiect de studiu strainul, celalalt, alteritatea:
etnologia, antropologia culturala cu diversele ei ramuri, etnopsihanaliza, barbarologia, xenologia.
Comunicarea interculturala nu nlocuieste nici una dintre aceste discipline, ci reprezinta o
completare fireasca a lor. Ea a intrat mai nti n atentia lingvistilor, oarecum sub forma unei
interogatii provocatoare: ct de bine trebuie sa-ti nsusesti o limba straina ca sa nu-ti mai fie straina?
n urma cercetarilor ntreprinse n Europa n aceasta directie, ncepnd cu anii 80 ai secolului trecut, au
luat nastere o serie de discipline sau ramuri noi ale unor discipline precum: germanistica
interculturala, romanistica interculturala, psihologia interculturala, istoria interculturala a stiintei,
pedagogia interculturala, filosofia interculturala. Din cercetarile care cad n sfera comunicarii
interculturale nu putea lipsi religia care a reprezentat si reprezinta nca un element important al
constructiei identitare. Revistele de specialitate n-au ntrziat sa-si faca aparitia, primele fiind
International Journal of Intercultural Communication si The International and Intercultural
Communication.
Ca expresie, comunicarea interculturala este utilizata astazi cu multiple semnificatii. Exista, de
pilda, dispute ntre specialisti daca nvatarea organizata a unei limbi straine, simpla receptare prin
intermediul mass-media sau turismul intra n categoria comunicarii interculturale. Termeni precum
intercultural, interculturalitate, transcultural etc., desemneaza astazi realitati numite cu totul altfel n
urma cu mai bine de un deceniu. Orict de diferite ar fi definitiile date conceptului de comunicarea

---

interculturala, doua elemente sunt subliniate de majoritatea cercetatorilor: n primul rnd, este vorba
de un proces de comunicare care se desfasoara ntre persoane constiente de diferentele lor
culturale si, n al doilea rnd, comunicarea este una interpersonala, directa, nemijlocita. Daca exista
o situatie de comunicare interpersonala ntre membri ai diferitelor grupari culturale, atunci aceasta
interactiune poate fi desemnata drept comunicarea interculturala. Aceasta definitie se ntlneste cel
mai des n literatura de specialitate. Comunicarea dintre [] doua persoane din doua grupuri evident
diferite este desemnata drept comunicarea interculturala.
Unii autori accentueza faptul ca nu contactul dintre natiuni sau culturi constituie obiectul de studiu
al comunicarii interculturale, ci contactul dintre persoane. De aceea, comunicarea pote fi
caracterizata ca interculturala daca este att auditiva ct si vizuala, precizeaza un autor german. Un
alt cercetator defineste comunicarea interculturala drept comunicare ntre reprezentantii a doua
(sau mai multe) culturi diferite si o distinge de comunicarea internationala: Comunicarea
interculturala poate avea loc, n principiu, si n cadrul unei natiuni, si anume ntre reprezentantii
diferitelor etnii, asa cum comunicarea internationala poate avea loc si n cadrul aceluiasi spatiu
cultural.
A defini comunicarea interculturala doar ca un raport Face-to-Face, cum se spune n literatura de
specialitate, nseamna a conferi acestui concept o semnificatie prea restrnsa. n sfera sa, afirma cei
care opteaza pentru o semnificatie mai larga, intra nu numai dimensiunea comunicativa a relatiilor
interpersonale, ci si comunicarea interculturala mediatizata n diferitele ei forme, careia i se acorda
o importanta sporita n toate domeniile: aceasta nseamna forme de reprezentare mediatica a
comunicarii interculturale n film, televiziune, radio, internet si alte mijloace de comunicare n masa.
Ca disciplina, comunicarea interculturala se ncadreaza n rndul stiintelor culturii, alaturi de
antropologia culturala, etnologie, etnlingvistica, etnopsihanaliza.
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda


1.2. Definirea termenului de migra?ie

O caracteristica importanta a populatiei este deplasarea dintr-un loc n altul. Dreptul de a se
deplasa a fost recunoscut la nivel mondial de peste o jumatate de secol, prin adoptarea
Declaratiei Universale a Omului.
Declaratia stipuleaza n art. 13: Oricine are dreptul sa se deplaseze liber si sa-si stabileasca
resedinta pe teritoriul oricarui stat si Oricine are dreptul sa paraseasca o tara, inclusiv cea de
origine si sa se ntoarca n tara sa. (Simona, I., Stanica, p. 101)
n Dictionarul Explicativ al Limbii Romne, cuvntul migratie/migratiune vine din francezul migration,
latinescul migration, -onis si este definit ca deplasare n masa a unor triburi sau a unor populatii de
pe un teritoriu pe altul, determinat de factori economici, sociali, politici sau naturali.
Vasile M. defineste migratia ca un fenomen de reechilibrare a balantei demografice ntre zone sau
localitati, un mecanism de competitie si reglare, o supapa de siguranta fara de care o colectivitate
se poate destructura datorita schimbarii fundamentale a conditiilor ei de existenta.
n functie de modificarea echilibrului dintre populatie si resurse, acest autor identifica o zona de

---

emigratie atunci cnd apare un surplus de populatie si o zona de imigratie prin aparitia unui surplus
de resurse.
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Atunci cnd presiunea populatiei asupra resurselor naturale si sociale ajunge la o anumita limita,
emigratia apare ca o necesitate. Fenomenul migratiei cuprinde un complex de factori si indicatori:
locul de resedinta, locul de munca, relatiile sociale, familiale, de prietenie, zonele comerciale,
zonele culturale, de petrecere a timpului liber. El reprezinta o schimbare a mediului sociale,
cultural, economic, afectiv.
Deplasarea n masa de pe un teritoriu pe altul, a unor popoare, determinate de factori economici,
sociali, politici se refera la migratie sau migratiune. Iar emigrantul care se deplaseaza dintr-o
regiune n alta este acea persoana care cauta conditii prielnice de a-si desfasura activitatile vietii.
Libera circulatie, mijloacele moderne de transport tot mai rapide, noua economie fac ca notiunea
de spatiu sa nu mai aiba o relevanta att de mare n prezent, de aceea emigratia nu mai este
importanta prin libertatea de a munci si de a trai ntr-un loc sau altul, ci este doar o optiune de
schimbare temporara, permanenta a resedintei.
Plecarea unei persoane la munca n strainatate, poate sa presupuna deplasarea persoanei la locul
de munca; aceasta poate fi apreciata ca o forma a migratiei pentru munca.

1.3. Forme ale migra?iei

Un studiu de fezabilitate n domeniul migratiei si al azilului realizat de Confederatia Caritas Romna
n 2003 clasifica migrantii n:
- economici acele persoane care sunt implicate ntr-o activitate remunerata n situatia n care el nu
este cetatean al tarii respective;
- iregulari persoane fara documente care se deplaseaaza dintr-un stat n altul.
Migratia este un fenomen cu fatete multiple, care nu poate fi nteles daca se face referire doar la
consideratiile demografice ce constituie nu mai mult de o singura variabila.
Circulatia oamenilor sau a animalelor dintr-o zona spre alta zona este definita n dictionare sau
enciclopedii drept migratie. O cauza a circulatiei oamenilor dintr-o parte n alta sau a animalelor
poate sa fie si necesitatea de supravietuire.
Calatoriile zilnice facute catre un alt loc nu pot fi numite migratii.
Un lucrator care calatorest n fiecare zi la locul de munca nu apartine categoriei migrantilor, desi se
deplaseaza dintr-un loc n altul, iar supravietuirea lui poate depinde de ceea ce face.
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Migratia consta n deplasarea zilnica si repetata, ntr-o singura zona de operare. n conformitate cu
ntelesul actual al termenului, migratia este o deplasare care dureaza mai mult de o zi pentru a fi
completa si n general conduce la o schimbare a domiciliului persoanei. Cauzele sunt variate si
includ necesitatile de supravietuire, dar nu se reduc la ele.
n definirea migratiei, Enrico Todisei ia n considerare trei filtre. Aceste filtre sunt variabile: spatiale,

---

temporale si sociale.
1. Dimensiunea spatiala nu ia n considerare numarul de kilometri parcursi, orele de zbor sau zilele
petrecute pe mare. Niciuna dintre statisticile privind migratia nu furnizeaza informatii despre
distanta sau timpul trecut.
Desi identificarea dupa tara de origine nu este mai mult dect un indicator de dificultate, este mai
folositoare dect o miscare singura a distantei, deoarece furnizeaza informatii privind complicatiile
sociale vis-a-vis de migranti.
Este mult mai relevant sa spunem cti migranti sosesc ntr-o tara dect sa spunem cti kilometri au
parcurs pna a ajunge la locul dorit.
2. Variabila temporala este mult mai complexa.
- Migratia este temporara, daca o persoana renunta la statutul de migrant, se rentoarce acasa si si
redobndeste statutul anterior.
- Pe de alta parte, migratia definitiva apare atunci cnd statutul de migrant ntr.o tara gazda
nceteaza sa mai fie temporar si devine permanent.
Exista doua tipuri de permanenta:
a) primul tip este atunci cnd persoana dobndeste cetatenia tarii gazda;
b) al doilea tip este atunci cnd persoana decedeaza acolo.
Migratia ramne definitiva daca la un an dupa ce a migrat decedeaza. Pentru a obtine o noua
cetatenie, se trece prin mai multe etape, cum ar fi administrative si juridice ale tarii care este
gazda, anumite perioade de continuitate n tara gazda precum si dorinta de a ramne acolo.
3. Criteriul social, reprezinta a treia dimensiune a migratiei.
Pot fi identificate doua tipuri de miscari migratorii: economice si non-economice.
Cele economice, includ deplasarile legate de munca, att activitatile de munca n prezent ct si unele
noi. Cele non-economice includ toate tipurile de migratie legate de problemele din afara muncii,
cum ar fi reuniunile de familie, internarile n spitale, refugiatii, prizonierii.
Migratia economica se clasifica n doua parti:
a) migratia calificata;
b) migratia n masa.
a) Migratia calificata se refera la acele persoane care au deja o calificare, cei care detin calificari
medii, superioare sau supracalificari cum ar fi doctorate. Acesti migranti calificati nu se ntlnesc cu
probleme cum ar fi cautarea unui loc de munca, pentru ca ei merg la sigur, banii nu sunt o
problema pentru ei, pentru a-si plati serviciile medicale, contributiile fata de societate sau sa-si
ntretina familia.
Dar ramn o problema pentru dezvoltarea economica a tarii din care pleaca, desi nu sunt foarte
multi migranti cu aceste calificari, importanta economica si sociala a acestui fenomen poate fi
mare pentru dezvoltarea unei natiuni.
b) Migratia de masa se refera la populatia care pleaca si care este slab educata si care accepta
orice loc de munca doar pentru a putea supravietui si pentru a-si putea duce viata de pe o zi pe
alta. Acest tip de migranti sunt respinsi uneori din tara lor de origine sau din acel loc sau sunt
disperati si cauta cu orice pret un loc de munca.
Aceste doua clase de migranti nu acopera toata paleta migratiei. Mai sunt si alte categorii de

---

migratie care nu au nicio legatura cu cele de mai sus.
Acestia sunt cei care doresc sa-si mai cumpere o locuinta n alta tara pentru a avea n timpul
vacantei sau cei care au iesit la pensie si doresc sa traiasca n alta tara, sau le este recomandat de
medic o schimbare de clima, mai pot fi aceia care merg n strainatate pentru a face tratamente
medicale.
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

1.4. Tipologii ale migra?iei

Migratia, ca eveniment sociodemografic, se refera la deplasarea unei persoane individual sau n
cadrul unui grup n afara comunitatii sale de rezidenta, n decursul unei perioade de referinta date,
pentru a schimba domiciliul stabil sau locul de munca obisnuit.
O multime de evenimente de acest tip constituie un fenomen de migratie.
Aceasta distinctie dintre eveniment si fenomen, clar statuata n demografie, ar mai putea fi
completata prin termenul de proces de migratie, n sensul de ansamblu de schimbari pe care le
suporta n timp o multime data de evenimente de migratie = fenomenul de migratie din punct de
vedere al volumului, intensitatii, sensul cauzelor, mecanismelor de producere.
Deci, proces de migratie, n aceasta acceptie desemneaza schimbarea caracteristicilor
fenomenului de migratie de la un interval de referinta la altul. Criteriile cele mai importante pentru
o tipologie a migratiei deriva din definitia data.
a) Raportul dintre tipurile de medii rezidentiale de la originea si destinatia migratiei.
b) Continutul schimbarilor realizate prin migratie, din punctul de vedere al migrantului.
Migratia fortei de munca, continutul schimbarii este dat de o schimbare a locului de munca.
Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Daca se iau n considerare, n plus si durata sau ritmul de deplasare a persoanelor care schimba
locul de munca de la o comunitate locala la alta atunci rezulta ca subtipuri:
- Navetismul sau migratia alternativa (deplasari pentru munca zilnica sau de scurta durata, n afara
comunitatii rezidentiale proprii, cu mentinerea domiciliului stabil).
- Migratia sezoniera, schimbarea temporara pe durata unui anotimp a locului de munca si a
domiciliului, atunci cnd este deosebit de mare la locul de destinatie.
Migratia ca mobilitate sociala, schimbarea rezidentei sau a locului de munca este n acelasi timp o
schimbare a pozitiei migrantului n spatiul social.
c) Durata schimbarii, migratiile care sunt identificate n special prin schimbarea rezidentei, dar care
pot avea si un aspect de schimbare a locului de munca.
Pot fi distinse subtipuri n functie de durata schimbarii:
- migratie definitiva = plecarea din comunitate facuta cu intentia de a nu mai reveni;
- migratie temporara = periodica sau neperiodica.
c) Unitatea de migratie poate fi persoana, familia sau un alt grup local. ntre migratia persoanelor si
cea a familiilor diferentele nu sunt totdeauna nete.
Daca se ia ca unitate de migratie unitatea care decide sa realizeze schimbarea migratorie, se pot

---

ntlni situatii n care ntreaga familie decide sa migreze, dar din motive diferite, membrii ei parasesc
localitatea de origine pe rnd.
n consecinta, din punct de vedere al stasticilor oficiale, se nregistreaza evenimente de migratie
individuala, iar din punct de vedere sociologic o migratie familiala.

1.5. Emigra?iei/Imigra?ie- Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda


n functie de indicatorii zona de plecare, zona de primire, intensitatea migratiei si natura migratiei
se disting doua forme principale de migratie: imigratie si emigratie.
Imigratiile sunt intrarile ntr-o localitate sau zona a populatiei migrante. A imigra se refera la a intra
ntr-o tara cu scopul de a se stabili acolo venind dintr-o alta tara.
Actiunea de imigrare vizeaza sosirile n localitatile de primire.
Pentru imigrant integrarea n societatea tarii-gazda consta n cteva aspecte cum ar fi: cunoasterea
limbii tarii respective, posibilitatea ridicarii nivelului de educatie si calificare profesionala, accesul
pe piata muncii, egalitatea de sanse n fata legii, libertatea la religia pe care o are fiecare, sa
respecte cultura, legile si traditiile societatii-gazda.
n acelasi mod pentru tara gazda integrarea migrantilor presupune: acces nelimitat la informatiile
legate de avantajele integrarii lor; respectarea drepturilor imigrantilor; deschidere, toleranta;
acceptul de a primi imigranti; respectul fata de traditia si cultura lor.
Emigratia a avut o influenta profunda n lumea secolelor al XIX-lea si al XX-lea, n special n tari
precum Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia, Argentina, Australia sau Noua Zeelanda.
Fenomenele emigratiei si imigratiei nu trebuie confundate cu cel al migratiei involuntara
transferurile de populatie sau epurarea etnica.
Migratia popoarelor (sau invaziile barbare) este numele dat migratiilor umane din Europa care au
marcat tranzitia dintre Antichitate si Evul Mediu.
Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din
secolele III-VIII din Europa Occidentala au ramas n constiinta colectiva ca reprezentnd marile
invazii barbare, model prin excelenta al distrugerii n toate planurile si mai ales al bulversarilor
axiologice.
Pentru istoriografie problema nu se poate pune, nsa, n termeni att de generali. Migratiile acestei
perioade pot fi privite din multiple puncte de vedere, de la a cerceta resorturile care au pus n
miscare masele, pna la a ntelege consecintele ultime ale fenomenului.
A emigra coincide cu a-si parasi tara (vremelnic sau definitiv) stabilindu-se n alta tara, a se
expatria.
Emigratia este un fenomen ce afecteaza n mod normal numai surplusul de populatie din zona de
plecare si nu modifica n mod esential piramida demografica.
Se vorbeste de un exod demografic atunci cnd n procesul migratoriu este antrenata o populatie
mai numeroasa dect surplusul demografic, perturbndu-se piramida vrstelor si echilibrul natural.
Conceptul-cheie al procesului de migratie este mobilitatea teritoriala a populatiei sau mobilitatea
geografica. Din acest punct de vedere migratiile pot fi:

---

- temporare, avnd durata mai mare de o luna si viznd cautarea unui loc de munca;
- permanente, durnd peste un an.
Emigrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice, sau chiar personale
(precum casatoria cu un cetatean al unui alt stat). n alte cazuri, oameni n vrsta din tari bogate, dar
cu o clima rece, aleg sa se mute n alte tari cu o clima mai calda, dupa ce ies la pensie.
Cei mai multi emigranti politici sau economici se muta n noile regiuni sau tari nsotiti de toti membrii
familiilor lor, spernd sa gaseasca conditii mai bune de munca, o piata a muncii mai dezvoltata sau
pur si simplu un climat de pace. De-a lungul istoriei, numerosi emigranti s-au rentors n patriile lor,
dupa ce au reusit sa strnga suficienti bani n tarile de adoptie. n unele cazuri, emigrantii se muta n
tari care se deosebesc profund de tarile de origine prin traditiile culturale, economice sau
religioase. n astfel de cazuri, emigrantii ncearca de cele mai multe ori sa-si pastreze cultura,
traditiile sau limba, pe care de cele mai multe ori le transmit urmasilor. Conflictul dintre cultura
nativa si cea a tarii de adoptie poate crea contraste sociale, care pot duce la nentelegerea de
catre noii veniti a unor sisteme sociale sau legale pe care le gasesc ciudate. Pentru o mai usoara
integrare n tara de adoptie, dar si pentru a ajuta la pastrarea traditiilor, emigrantii se organizeaza n
comunitati si asociatii.
Este greu sa tragi concluzii generale fara a degenera n truisme. Rolul barbarilor, n speta al valului
germanic, a fost deosebit de important pentru aceasta parte a lumii. Ciocnirea ntre civilizatia
cetatilor si cea a triburilor a schimbat definitiv aspectul acestei lumi. A spune ca a fost buna sau
rea nseamna a face judecari de valoare care nu si au locul n istorie si, mai mult, nseamna sa faci
istorie a ceea ce ar fi putut sa fie, pe ct de inutila, pe att de nselatoare.
Cunoscuta controversa, care a animat aceste pagini, ntre istoricii romanisti si cei germanisti, poate
fi considerata ca reprezentnd teza si antiteza. Sinteza nu este dect un alt fel de a spune ca
adevarul ramne undeva la mijloc. Fiecare personaj al acestei drame a avut geniul si scaderile
sale. Meritul unora este de a fi stiut sa pastreze si sa perpetueze o mostenire, pe cnd meritul
celorlalti este de a fi adus un suflu nou n acest corp ostenit. n fond, cum aceasta invazie nu a fost
prima si, probabil, nici cea mai puternica, ne putem gndi ca barbarii au fost primiti atunci cnd totul
era deja copt pentru marea schimbare.

1.6. Inten?ii ale emigrarii din trecut pna n prezent Realizat de lucrari de licenta si lucrari de
dizertatie la comanda


Migratia a existat de la nceputurile omenirii. Fenomenul nu a ncetat n timp, nsa a nregistrat
schimbari si a capatat noi forme. Procesele migratorii se desfasoara simultan si sunt n crestere n
multe tari ale lumii. Unul din rezultatele pe termen lung ale acestei evolutii ar putea fi aparitia
societatilor multiculturale, tinznd spre noi concepte ale cetateniei sau statutului national. Cele mai
multe dintre tarile dezvoltate au devenit societati diversificate, multietnice, iar cele care nu au
ajuns nca la acest nivel s-au orientat decisiv n aceasta directie.
Pentru cercetatorii din domeniul migratiei a devenit tot mai clar ca acest fenomen trebuie privit ca
un element normal si structural al societatii omenesti de-a lungul istoriei.

---

Pentru cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, libera circulatie a lucratorilor a fost unul
dintre primele drepturi recunoscute n cadrul comunitar. Daca reglementarile initiale (Regulamentul
nr. 1612/1968 privind libera circulatie a lucratorilor si Directiva nr. 360/1968 privind dreptul de
rezidenta al lucratorilor si membrilor de familie ai acestora) se refereau doar la cei care desfasurau
o activitate economica, Actul Unic European a extins dreptul de rezidenta la toti cetatenii statelor
membre, independent de desfasurarea unei activitati economice.
n prezent, prevederile Tratatului asupra Comunitatii Economice Europene stipuleaza dreptul
oricarui cetatean al Uniunii Europene de a circula si a stabili resedinta n mod liber, pe teritoriul
statelor membre, cu respectarea conditiilor stabilite n Tratatul de la Roma.
Dupa sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tarile europene au experimentat patru perioade
principale de migratie.
a) Migratia fortei de munca si reconstructia Europei: perioada 1950-1970
Imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, etnicii nationali si alte persoane care se deplasasera au
nceput sa se ntoarca n tarile de origine, genernd fluxuri migratorii de masa n Europa. n acelasi
timp, nsa, reconstructia Europei postbelice necesita o mare cantitate de forta de munca. Ca
urmare, autoritatile statelor interesate, firme sau agentii private au nceput sa recruteze lucratori
straini. Aceste ample miscari migrationiste n cadrul Europei si dinspre tarile n curs de dezvoltare
au contribuit la dezvoltarea si cresterile succesive economice nregistrate n Europa, n perioada
1945-1975.
Competitia cu modelul politic socialist din Europa Centrala si de Est a stimulat dezvoltarea de
politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii dar si la ameliorarea si
modernizarea sistemelor de securitate sociala si, astfel, la evolutia catre statele bunastarii
generale din Europa de Vest.
Tratatul de la Roma din 1957, care a pus bazele Comunitatii Economice Europene, se
fundamenta pe anumite principii printre care asigurarea liberei circulatii a persoanelor ntre cele
sase state fondatoare.
Ca urmare, n anii 60 s-a nregistrat o crestere importanta a migratiei n teritoriul Comunitatii,
datorata n mare parte numarului important de lucratori italieni care se deplasau spre celelalte cinci
state membre. Dar, chiar si dupa realizarea n 1968 a cadrului legal si institutional pentru
asigurarea acestei libertati, fluxurile migratorii dinspre tarile terte au ramas cantitativ superioare
migratiei fortei de munca intracomunitara, conform studiului realizat de Garson si Loizillon.
Conform statisticilor OCDE, de la nceputul anilor 60 pna la nceputul anilor 70, mai mult de 30
milioane de lucratori straini au intrat n Comunitatea Economica Europeana, incluznd lucratorii
temporari si pe cei cu intrari multiple. Pna la nceputul anilor 80, numarul strainilor rezidenti n
Europa de Vest s-a triplat fata de anii 50, ajungnd la 15 milioane. n 2000, peste 20 milioane de
lucratori straini locuiau n spatiul economic european, reprezentnd 5,4% din totalul populatiei, cu
mici variatii ntre timp.
b) Perioada crizelor economice: 1970 - prima jumatate a anilor 1980
Cea de-a doua perioada a migratiei a fost marcata de crizele economice, datorate cresterii pretului
petrolului din 1973 si 1979. n anii urmatori, schimbarile din economia mondiala, revolutia
economica si noile modele de organizare a afacerilor au modificat natura muncii, erodnd modelele

---

de ocupare traditionale. Ca urmare, migratia fortei de munca s-a modificat.
Unele state europene au redus sau au ncercat sa reduca migratia. Somajul n crestere si
escaladarea tensiunilor sociale au determinat guvernele sa elimine politicile active de recrutare din
strainatate. Au crescut costurile recrutarii din strainatate pentru angajatori, au fost limitate
categoriile de lucratori straini ce puteau fi angajati si s-au stabilit cote anuale pentru forta de
munca din strainatate. De asemenea guvernele au aplicat politici pentru ncurajarea lucratorilor
migranti sa se ntoarca n tarile de origine.
n realitate, regresul economic din tarile gazda nu a condus la ntoarcerea masiva a imigrantilor n
tarile de origine. Conform estimarilor Natiunilor Unite, doar 10% dintre lucratorii migranti s-au ntos
n tarile de origine n urmatorii doi ani dupa criza petrolului din 1973 combinata cu criza civica din
1974 1975.
c) Diversificarea tarilor gazda si de origine si cresterea numarului solicitantilor de azil, refugiatilor
si minoritatilor etnice.
A treia perioada a migratiei, care a nceput la sfrsitul anilor 1980, este caracterizata de
diversificarea statelor gazda si a celor de origine. Tari de migratie traditionale din Europa, precum
Spania, Italia, Irlanda, Grecia si Portugalia, se transforma treptat n tari de imigratie. Migrantii nu
mai provin n majoritate din fostele colonii, ci dintr-un grup de tari mult mai diversificat.
Conform statisticilor OCDE, aceasta perioada se caracterizeaza, de asemenea, prin predominanta
fluxurilor migratorii pentru reunificare familiala si revenirea interesului pentru migratia fortei de
munca n special pentru lucratorii calificati si nalt calificati, spre sfrsitul anilor 1990.
De la nceputul anilor 90, aspectele referitoare la frontiere, n special cele legate de migratie, au
devenit probleme de interes major n Europa. Tarile terte nu beneficiaza de conditii privilegiate
privind accesul si participarea la procesul de integrare europeana, dar trebuie sa faca fata
efectelor externe ale Uniunii Externe, printre care si migratia ilegala. Pe de alta parte, state
membre ale Uniunii Europene precum si statele candidate se confrunta cu noi probleme n
domeniul controlului frontierei si migratiei.
d) Migratia fortei de munca preferentiala. Cresterea migratiei ilegale
n ultimii ani s-a nregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei fortei de munca
temporare ca urmare, pe de o parte, a intensitatii fazei de expansiune de la sfrsitul anilor 90, iar,
pe de alta parte, dezvoltarii tehnologei informatiei si comunicatiei sanatatii si educatiei, sectoare
care necesita forta de munca nalt calificata. Totodata, a crescut cererea de mna de lucru straina
necalificata, n special n agricultura, constructii si lucrari publice, precum si serviciile casnice (cazul
Italiei, Spaniei, Greciei si Portugaliei).
Totodata, migratia ilegala a capatat noi dimensiuni si a devenit mai periculoasa, ca urmare a
dezvoltarii retelelor de trafic international si cresterii rolului lor n circulatia internationala a fortei de
munca, politicile Statelor Membre privind migratia si angajarea strainilor au sporit masurile
represive mpotriva traficantilor, angajatorilor sau imigrantilor aflati ntr-o situatie de ilegalitate.
Statisticile OCDE privind migratia arata ca, n ultimii ani numarul lucratorilor straini a crescut n
majoritatea statelor europene dezvoltate. Lucratorii imigranti sunt, n medie, mai tineri dect restul
fortei de munca si sunt distribuiti ntr-o gama larga de activitati n cadrul economiei: agricultura,
constructii si inginerie civila, industrie usoara, turism, sectorul hotelier si catering, activitati casnice

---