Casa (gospodăria) domnului (vol.2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

Casa Domnului Vol.2







Casa (Gospodăria) Domnului






Vol.2






Capitolul 1

Iubirea şi binecuvântarea Tatălui Ceresc ca semn al prezenţei sale spirituale






(7 ianuarie 1842)

1. Şi Abedam i-a întrebat: „Ascultaţi-Mă. Am constatat cu plăcere că Mi-aţi dăruit
inimile voastre, într-adevăr, aceasta este calea ideală pentru voi. Dar trebuie să ştiţi că - de
dragul libertăţii voastre - nu voi putea rămâne printre voi în forma Mea prezentă, de Părinte
vizibil, ci va trebui să vă părăsesc.
2. Cum vă veţi mai ridica şi cum veţi acţiona în numele Meu atunci când Eu nu voi
mai păşi în mijlocul vostru şi când veţi avea nevoie de sprijinul puterilor superioare?
3. Cine vă va feri de duşmani şi cine va alunga obstacolele din calea voastră? Cine vă
va proteja inimile de încercările malefice ale lumii exterioare dacă nu va exista nimeni printre
voi care să dispună de această putere superioară, lăsată vouă, tuturor, de către Mine, ca un
mijloc de protecţie atotputernică împotriva tuturor persecuţiilor şi tentaţiilor şarpelui?
4. Gândiţi-vă la ce v-am întrebat şi răspundeţi-Mi. Amin”.
5. Toţi cei de faţă au răspuns într-un glas: „O, Emanuel, cuvintele Tale sunt mai mult
decât adevărul curat; o, Abba, ele sunt iubire pură!
6. De aceea, chiar dacă ochii Tăi fizici nu ne vor mai putea binecuvânta, aşa cum se
întâmplă acum, o, Tată preasfânt, când Te putem vedea în persoană, suntem convinşi, o, Ab-
ba, că iubirea Ta pentru noi nu va dispărea odată cu prezenţa Ta vizibilă. Cu siguranţă ne vei
permite nouă, sărmanii Tăi copii, să ne încălzim inimile la flacăra iubirii Tale infinite, părin-
teşti.
7. O, Abba! Te implorăm să rămâi în eternitate Tatăl nostru şi să nu-Ţi retragi nicio-
dată mâna binecuvântată de deasupra noastră, în acest fel, vom dobândi suficientă putere pen-
tru a rezista şi pentru a cuceri complet toate tentaţiile şi toate pericolele acestei lumi.
8. Ca întotdeauna, facă-se voia Ta sfântă, acum şi de-a pururi! Amin”.
9. Profund mişcat, Abedam a exclamat: „Adevăr, adevăr vă spun, odată ce aţi dobân-
dit iubirea Mea, aţi dobândit totul, mai mult chiar decât ar putea înţelege toţi cei din Ceruri!
10. Voi aţi ales răsplata supremă, pe care nimeni nu v-o va mai lua, acum şi de-a pu-
ruri.
11. Adevăr, adevăr vă spun, cel care va rămâne cu credinţă întru iubirea Mea nu va
cunoaşte moartea, care va fugi de el aşa cum zăpada se retrage în faţa razelor fierbinţi ale
soarelui de vară.
12. De aceea, voi rămâne alături de voi, acum şi de-a pururi, prin iubirea Mea. Amin”.





Capitolul 2

Principala preocupare a patriarhilor: câştigarea iubirii şi graţiei Tatălui Ceresc.






(8 ianuarie 1842)

1

---

Casa Domnului Vol.2


1. Şi toţi s-au bucurat peste măsură, mulţumindu-i lui Abedam în inimile lor pentru
promisiunea făcută, mai presus decât oricare alta, căci ea includea viaţa adevărată şi puterea
superioară care permite cucerirea victoriei supreme.
2. Perfect conştienţi de acest lucru, patriarhii au început să cultive cu ardoare iubirea
pentru Dumnezeu. Unica lor preocupare a devenit aceea de a-Mi câştiga iubirea şi graţia aso-
ciată cu ea, aceasta fiind singura şcoală de care aveau nevoie şi unica menire a vieţii lor pă-
mânteşti. Aşa se explică de ce până şi copiii lor cu vârste cuprinse între şase şi zece ani erau
infinit mai înţelepţi şi mai sensibili decât oamenii care trăiesc în actuala epocă întunecată şi
cu adevărat abominabilă în ochii Mei, şi care se consideră mari savanţi, deşi nu cunosc
aproape nimic în plus decât ştiau copiii care sugeau în acele timpuri la sânul mamei.
3. Căci laptele matern din acele timpuri conţinea mai multă substanţă - chiar într-un
sens material - decât conţin astăzi marile biblioteci mâncate de molii ale savanţilor voştri. Şi
mai pretindeţi că trăiţi în Epoca Luminii!
4. Ce conţine laptele matern la ora actuală? Mai bine nu vă spun! - O, ce diferenţă
există între femeile care trăiau în acele timpuri şi cele de astăzi!
5. Adevăr vă spun, cu greu vei găsi astăzi o singură femeie care să nu comită într-o
singură secundă o sută de păcate mortale, din cauza vanităţii ei şi a iubirii pentru lucruri sor-
dide. Ascultaţi ce vă spun!
6. Cum poate fi etichetat modul aberant al femeilor de a se îmbrăca, îndeosebi atunci
când ies în public?
7. Nu vreau să intru în detalii, dar vă pot spune că pe timpul lui Enoh, chiar şi în zilele
din urmă, când depravarea atinsese cote maxime, până şi cea mai decăzută prostituată se îm-
brăca cu mai multă modestie, acoperindu-şi părţile intime mai bine decât o fac astăzi femeile
cele mai smerite!
8. Chiar şi atunci când avea relaţii cu un bărbat, abandonându-se lui, prostituata din
acele timpuri îşi păstra trupul acoperit, astfel încât păcătosul să nu poată vedea nimic mai
mult din trupul ei decât partea pentru care venise la ea.
9. În schimb, în zilele acestea, până şi fetele de numai zece ani sunt conştiente de far-
mecele lor fizice, privindu-se în neştire în oglindă. După ce cresc şi se dezvoltă plenar, ele ies
pe jumătate dezbrăcate, dacă aşa o cere moda şi dacă autorităţile permit acest lucru.
10. Chiar dacă nu îndrăznesc întotdeauna să facă deschis anumite lucruri, ele le comit
oricum în inima lor, făcând tot felul de planuri şi inventând tot felul de subterfugii pentru a-i
atrage în mrejele lor pe bărbaţi.
11. Adevăr, adevăr vă spun, o femeie care trăieşte în aceste timpuri este mai rea decât
o sută de mii dintre cei mai cumpliţi diavoli din iadul cel mai de jos. Cel puţin, ei fug atunci
când aud numele Meu, dar o asemenea femeie nu face decât să râdă de Mine şi de numele
Meu, fără să îngenuncheze în faţa Mea, aşa cum se cuvine, ca să nu mai vorbim de numele
Meu, în faţa căruia toate cerurile, toate lumile şi toate iadurile trebuie să se încline cu respect.
12. Adevăr, adevăr vă spun - aşa cum le-am spus multora dintre voi în aceste timpuri,
fie deschis, prin cuvinte directe, fie în secret, în inimile lor: ar fi mai bine ca femeile de astăzi
să fie posedate de zece milioane de demoni, căci de aceştia s-ar mai putea elibera! Puterea
numelui Meu este suficient de mare pentru a-i scoate instantaneu pe aceştia din trupurile şi
din sufletele lor.
13. În schimb, predicaţi-i în numele Meu, timp de zece ani, unei femei din aceste tim-
puri, şi vă asigur că ea nu va renunţa la o singură iotă din neruşinarea ei, din iubirea de po-
doabe, din vanitatea şi din dorinţa ei de seducţie.
14. Credeţi cumva că aceste fiinţe vor ajunge vreodată în iad, fie el şi cel mai de jos?
Vă înşelaţi. Oricât de cumplit ar fi acolo, aceste locuri ar fi mult prea bune pentru asemenea
fiinţe, căci acolo toţi demonii şi toţi diavolii fug atunci când aud numele Meu şi cad la pă-
2

---

Casa Domnului Vol.2


mânt în faţa îngerilor trimişi să îi pedepsească. Credeţi că aceste creaturi terestre care trăiesc
printre voi ar face vreodată la fel?
15. De aceea, vă asigur că cu ele voi proceda altfel, într-o manieră de care nu au auzit
nici chiar cei mai presus dintre îngeri.
16. Vă asigur că dacă îşi vor încheia mizerabila viaţă pământească fără nici o încerca-
re de îmbunătăţire şi fără nici un fel de căinţă din partea lor, vor avea parte de mânia Mea în
toată plenitudinea ei.
17. O, pura Mea Ghemela, ce diferenţă imensă există între tine şi femeile din timpuri-
le acestea! Ce abis între două infinităţi!
18. Tu, o, Ghemela, sălăşluieşti în inima Mea. Dar aceste femei care îşi bat joc de Mi-
ne s-au rătăcit atât de departe încât mâna Mea, oricât de departe s-ar întinde, nu mai poate
ajunge la ele. Iată, ele s-au rătăcit într-o a doua infinitate, da, în infinitatea mâniei Mele cele
mai severe.
19. Dar să nu mai vorbim despre aceste lucruri, - căci nu a sosit încă timpul mâniei
Mele.
20. Să revenim aşadar la timpurile bune de altădată.
21. Când Abedam cel Mare a văzut inimile lor pline de recunoştinţă, El s-a simţit din
nou mişcat şi le-a spus:
22. „Adevăr, adevăr vă spun, vouă, celor care de acum înainte sunteţi copiii Mei aleşi.
- Niciodată nu vă voi pedepsi!
23. Atâta vreme cât veţi fi orientaţi în inimile voastre către Mine, Eu voi fi alături de
voi, binecuvântându-vă cu iubirea Mea pe fiecare în parte, direct proporţional cu iubirea
voastră pentru Mine, şi implicit pentru fraţii voştri. Cei ale căror inimi vor tânji după Mine
Mă vor putea vedea de-a pururi, îndeosebi dacă şi-au păstrat inimile pure încă de la începutul
vieţii lor şi dacă nu au cedat tentaţiilor acestei lumi.
24. Amintiţi-vă de această promisiune în inimile voastre, căci ea vă va dărui o putere
invincibilă, în faţa căreia întreaga lume naturală vi se va supune.
25. În schimb, dacă vă veţi rătăci, încălcând promisiunea făcută, vă veţi pierde treptat
puterea, în funcţie de gradul de rătăcire a fiecăruia, îndepărtându-vă din ce în ce mai tare de
Mine. Să nu vă miraţi atunci că urechile Mele vor rămâne surde la rugăciunile voastre.
26. Urmaţi acest sfat şi meditaţi profund în inimile voastre asupra Celui care a rostit
aceste cuvinte. Amin”.





Capitolul 3



Lameh şi Ghemela sunt uniţi de Domnul






(10 ianuarie 1842)

1. După acest discurs, Abedam cel Mare l-a chemat în faţa Lui pe Lameh şi i-a pre-
zentat-o pe Ghemela, după care a întrebat-o pe aceasta:
2. „Preaiubita Mea Ghemela, priveşte-l pe acest bărbat. Numele său este Lameh, şi la
fel ca şi tine, el este plin de o iubire pură, arzătoare, pentru Mine. Iată, ţi-l voi dărui ţie pe
acest bărbat, căci ştiu foarte bine că nu te va atinge până când nu-l voi conduce Eu către tine.
3. De aceea, nu trebuie să-ţi fie teamă de nimic, căci inima lui este la fel de pură şi de
castă ca a ta. Ştiu că tu nu tânjeşti după el în inima ta, care este plină de iubire numai pentru
Mine, dar te asigur că la fel este şi el. Priveşte, aşa cum tu simţi nevoia să fugi de el, la fel
simte şi el nevoia să fugă de tine.
4. După cum vezi, el este în toate privinţele la fel ca tine. Exact ca şi tine, a plâns şi el
cu lacrimi fierbinţi de iubire la pieptul Meu.
3

---

Casa Domnului Vol.2


5. Deşi este încă foarte tânăr, dispune de cea mai înaltă înţelepciune de care este ca-
pabil un om liber, iar acum, datorită imensei lui iubiri pentru Mine, a fost înzestrat şi cu o
mare putere.
6. Dacă doreşti să te convingi de iubirea lui pentru Mine şi de înţelepciunea lui născu-
tă din Mine, ai îngăduinţa Mea să-i pui orice întrebare doreşti, iar el îţi va răspunde din inima
sa.
7. Întreabă-l aşa cum M-ai întreba pe Mine”.
8. Ghemela a rămas însă cutremurată în faţa lui Lameh, şi fără să îndrăznească să-l
privească, i-a răspuns lui Abedam:
9. „O, preaiubitule Iehova, după cum vezi nu pot rosti nici un cuvânt, căci îmi este
foarte teamă de el.
10. Dacă doreşti să-ţi fiu pe plac, mult iubitul meu Iehova, eliberează inima mea de
această teamă!
11. Eu, Ghemela, care te iubesc mai presus de orice, mă supun Ţie, atâta vreme cât
aceasta este voia Ta”.
12. Atunci, Abedam a atins-o şi i-a spus: „Pură Ghemela, facă-se voia ta, în conformi-
tate cu iubirea ta pentru Mine. Amin”.
13. Inima Ghemelei a simţit atunci o căldură uşoară. Ea a simţit cum teama îi dispare,
şi privindu-l cu curaj pe Lameh, l-a întrebat:
14. „Lameh, crezi că în afară de iubirea ta pentru Iehova, ai mai putea avea puţină iu-
bire şi pentru mine, o sărmană servitoare prin comparaţie cu ascendenţa ta măreaţă?
15. Crezi că ai putea face acest lucru? Căci iată, eu nu doresc să-L iubesc decât pe
Iehova, şi abia apoi pe toţi ceilalţi, cu condiţia ca ei să fie integraţi în graţia Lui şi să-mi ser-
vească drept ghizi pe cale. Eşti bun să răspunzi la această întrebare pe care ţi-am pus-o cu
inima curată?”
16. Lameh s-a prăbuşit atunci la picioarele lui Abedam şi a spus, cu vocea înecată în
lacrimi: „O, Abba Emmanuel Abedam, preasfântul şi, mai presus de orice, mult iubitul meu
Părinte!
17. Oare am greşit în faţa Ta de doreşti să mă pedepseşti acum?
18. Nu ştiu cine este această Ghemela, dar te asigur că nu am tânjit niciodată după ea
sau după vreo altă creatură de sex feminin. Inima mea a fost întotdeauna orientată exclusiv
către Tine. Toţi strămoşii mei, începând cu Set şi până la tatăl trupului meu, Methuselah, ştiu
acest lucru.
19. O, Abba Emmanuel! Dacă am greşit cu ceva în faţa ochilor Tăi atoateştiutori, ai
milă de mine şi ridică această povară cumplită de pe umerii mei. Îngăduie-mi să nu răspund
la această întrebare, care, deşi izvorăşte din dorinţa cea mai pură, a fost rostită totuşi de o
gură de femeie, aşa cum eu nu am cunoscut niciodată. O, Abba, Emmanuel, Abedam! Facă-se
voia ta preasfântă! Amin”.
20. Abedam l-a ridicat însă de la sol pe Lameh, luându-l de braţ, după care i-a dat
drumul şi i-a spus cu blândeţe:
21. „Ascultă, Lameh, eşti un om ciudat, căci iubirea ta pentru Mine este mai mare de-
cât credinţa ta. Mă iubeşti într-adevăr din toată inima ta, cu toată puterea, dar în ceea ce pri-
veşte credinţa ta, aceasta nu se compară nici pe departe cu iubirea pe care Mi-o porţi.
22. Ţinând cont de iubirea Mea pentru tine şi de iubirea ta pentru Mine, cum îţi poţi
imagina, chiar şi în joacă, faptul că Eu aş dori să te pedepsesc, când Eu nu doresc altceva
decât să îţi ofer o răsplată cerească?
23. Tu ai pedepsi astfel pe cineva care te iubeşte mai presus de orice?
24. Cum poţi să gândeşti aşa ceva despre Mine? Acest lucru dovedeşte o slăbiciune a
credinţei tale în Mine, care ar trebui să fie absolut de neclintit.
4

---

Casa Domnului Vol.2


25. Te asigur că cel care se poate apropia de Mine aşa cum a reuşit această Ghemela,
una din fetele extrem de pure ale lui Zuriel, merită pe deplin iubirea Mea. Cum ar putea fi
considerat o pedeapsă ceva ce ţi-am înmânat chiar cu mâna Mea?
26. Meditează la cele spuse de Mine şi încearcă să înţelegi valoarea unui dar primit
chiar din mâna Mea.
27. Vezi tu, ea nu a cunoscut nici un alt bărbat cu excepţia tatălui ei, dovadă că a fost
cuprinsă de o teamă atât de mare atunci când ţi-am menţionat numele, şi nici măcar nu a în-
drăznit să te privească.
28. Am rugat-o să-ţi pună o întrebare şi a început să tremure din toate încheieturile,
sfiindu-se în faţa ta. Dar cu toată teama, ea şi-a amintit că îmi datorează ascultare, drept care
M-a rugat să o întăresc.
29. Nu ai observat toate aceste lucruri? Cum se face atunci că îmi confunzi voinţa cu
o pedeapsă acordată ţie?
30. Dacă nu ţi-aş cunoaşte imensa puritate şi iubirea ce Mi-o porţi, ai pierde acum
această răsplată. Din fericire pentru tine, ardoarea din inima ta vorbeşte mai bine decât tine.
De aceea, nu te consider vinovat faţă de Mine, dar cred că ai o mică vină faţă de această pură
Ghemela.
31. De aceea, răspunde la întrebarea pe care ţi-a pus-o, la cererea voinţei Mele, şi în-
dreaptă-ţi astfel greşeala faţă de ea. Amin”.
32. Lameh şi-a recunoscut atunci greşeala, a rugat-o pe Ghemela - care tremura încă -
să îl ierte, şi a asigurat-o de iubirea pură pe care i-o poartă, întru totul demnă de Mine, după
care toată lumea a lăcrimat cu lacrimi de bucurie.
33. În acest fel, Ghemela a devenit iubita soţie a lui Lameh. Au trăit amândoi în casti-
tate timp de mulţi ani, până când Lameh a împlinit 182 de ani. Abia atunci, la îndemnul Meu,
cei doi l-au procreat pe Noe.
34. Iată, acesta a fost o căsătorie binecuvântată din cer. La fel ar trebui să fie toate că-
sătoriile, acum şi de-a pururi.





Capitolul 4

Recunoştinţa cea mai plăcută în faţa Domnului: iubirea fără cuvinte, din stră-
fundurile inimi, într-o stare de smerenie absolută. Lameh şi Ghemela, cel mai pur cuplu
căsătorit din istoria umanităţii.






(11 ianuarie 1842)

l. Doreşti (tu, Jakob Lorber, n. ed.) să afli ce i-a spus Lameh Ghemelei. Haide să ve-
dem.
2. Iată felul în care şi-a cerut Lameh iertare şi în care a asigurat-o pe Ghemela de iubi-
rea lui. După ce Mi-a mulţumit din străfundurile inimii pentru admonestare, el a spus:
3. „O, Abba Abedam! Tu îmi cunoşti inima din eternitate şi ştii că încă din copilărie
nu s-a ocupat de nimic altceva decât de Tine, vorbind numai de Tine şi de creaţia Ta nesfârşi-
tă şi minunată - lucru care ajungea uneori să-i plictisească până şi pe patriarhi - şi ştii că în
marea mea bucurie obişnuiam să cânt şi să dansez ori de câte ori auzeam pomenindu-se nu-
mele de Iehova.
4. Ştii foarte bine, o, Abba Abedam, că acesta a fost comportamentul meu, la care au
fost de multe ori martori şi patriarhii.
5. Întrucât iubirea din inima mea nu a atins niciodată pe nimeni decât pe Tine, gândul
că va trebui să împart cu altcineva această iubire mi s-a părut iniţial cumplit; căci nu ştiam cât
de profundă este unită iubirea Ghemelei cu inima Ta. Mă aplec în faţa Ta, o, Abba, plin de
5

---

Casa Domnului Vol.2


recunoştinţă şi de slavă pentru că mi-ai luminat inima, căci acum îmi dau seama că prin pri-
mirea Ghemelei, iubirea mea pentru Tine nu numai că nu se diminuează, ci dimpotrivă, este
mult amplificată şi multiplicată de iubirea ei.
6. Tu ai depus o mărturie eternă privind puritatea ei, care atestă faptul că ea va merita
de-a pururi iubirea Ta.
7. Da, îmi dau seama acum că ea Te-a ales ca unic subiect al iubirii ei pure şi arzătoa-
re, ceea ce explică de ce şi Tu ai ales-o pe ea, primind-o în inima Ta părintească, plină de
iubirea cea mai înaltă cu putinţă.
8. Înţeleg acum că, în graţia Ta nesfârşită, Tu m-ai ales pe mine pentru a-mi încredinţa
această nestemată a iubirii Tale pentru ca, inspirându-mă din această iubire a Ta, să o protejez
cu credinţă şi să o păstrez şi pe viitor la fel de pură ca acum.
9. Iată, o, Abba Abedam, am înţeles toate aceste lucruri prin graţia pe care iubirea Ta
părintească a revărsat-o asupra mea. Totul este minunat şi divin, dar în mintea mea se naşte
totuşi o altă întrebare, de mare importanţă pentru mine.
10. O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire! Cum Ţi-aş putea mulţumi vreodată pentru
toată această graţie şi bunătate pe care ai revărsat-o asupra mea, care nu însemn nimic în faţa
Ta, şi anume aceea de a proteja pentru Tine puritatea celei care s-a născut din mâinile Tale,
umplându-i - prin binecuvântarea Ta - inima cu cea mai pură iubire pentru Tine?
11. O, Abba, ai milă şi spune-mi cum aş putea să-Ţi mulţumesc pentru această graţie
nesfârşită”.
12. Abedam i-a răspuns: „Ascultă, iubitul Meu Lameh, recunoştinţa care îmi este cel
mai mult pe plac constă în recunoaşterea plenară a măreţiei graţiei şi compasiunii Mele faţă
de omul în cauză, manifestată inclusiv în inima lui, care ajunge să se topească în iubirea Mea.
Această recunoştinţă trebuie să fie atât de mare - din cauza măreţiei acelei binecuvântări -
încât persoana respectivă să fie incapabilă să-şi exprime acest sentiment în cuvinte. Aceasta
este recunoştinţa care îmi este cel mai mult pe plac.
13. Cel care încă Mă mai slăveşte în cuvinte, mulţumindu-Mi pentru graţia Mea, nu a
ajuns să înţeleagă măreţia nesfârşită a binecuvântării primite de la Mine şi nu M-a recunoscut
pe Mine, Cel-care-dăruieşte. El nu a înţeles profunzimea uluitoare la care poate ajunge sme-
renia dinăuntrul lui, care i-ar paraliza complet limba, făcând-o incapabilă să rostească cuvinte
lumeşti.
14. Ascultă, o asemenea recunoştinţă exprimată în cuvinte nu îmi este pe plac, chiar
dacă aceste cuvinte ar fi rostite de cel mai înalt dintre îngeri.
15. Ceea ce ţi-am spus despre recunoştinţa verbală este la fel de valabil şi în ceea ce
priveşte recunoştinţa exprimată prin fapte. Cel care îşi imaginează că îşi poate dovedi recu-
noştinţa prin anumite acţiuni făcute în acord cu voinţa Mea se înşeală grav, căci ce ar putea
face el în serviciul Meu, pe care Eu să nu-l pot îndeplini foarte bine şi fără ajutorul lui?
16. De altfel, cum ar putea să reuşească el în demersurile sale?
17. Oare nu prin puterea Mea, manifestată înlăuntrul lui, şi pentru care Mi-ar datora
din nou aceeaşi recunoştinţă?
18. Cum ar putea să-Mi mulţumească cineva dându-Mi ceva primit tot de la Mine, şi
pentru care îmi datorează alte mulţumiri?
19. De aceea, cel care doreşte să îmi mulţumească aşa cum trebuie, să o facă fără cu-
vinte, prin iubirea şi prin smerenia cea mai profundă a inimii, iar Eu îl voi privi şi voi accepta
ceea ce îmi datorează.
20. Tu, preaiubitul Meu Lameh, posezi din plin această recunoştinţă, de vreme ce nu
ştii cum să o exprimi în cuvinte, de unde să începi şi unde să termini, căci măreţia graţiei şi
iubirii Mele pentru tine te-a absorbit într-o asemenea măsură încât nu mai poţi să o exprimi
altfel decât iubindu-Mă mai presus de orice.
6

---

Casa Domnului Vol.2


21. Acum, ca să te convingi pe deplin de bunăvoinţa Mea faţă de tine, întoarce-te că-
tre Ghemela şi dă-i răspunsul cuvenit. Amin”.
22. Lameh s-a îndreptat imediat către Ghemela şi i-a spus: „Ghemela, fiinţă pură care
a binemeritat iubirea lui Iehova, sunt convins că inima ta plină de iubire mă va ierta pentru
greşeala pe care am comis-o tocmai din acelaşi motiv, înainte de tine nu am privit în faţă nici
o fiinţă de sexul tău, toate simţurile mele fiind focalizate exclusiv asupra lui Iehova. De ace-
ea, mi se pare firesc să mă fi temut pentru o clipă că voi fi nevoit să îmi împart iubirea între
tine şi Iehova. A fost o idee stupidă, crede-mă, dar a fost primul gând care mi-a trecut prin
minte auzindu-ţi întrebarea. Aşa cum ai văzut însă, mult iubitul nostru Abba Emmanuel mi-a
deschis - în graţia Lui infinită - ochii, astfel încât acum îmi este cât se poate de clar că nu
trebuie să-mi împart în nici un fel iubirea pentru El, ci dimpotrivă, aceasta nu poate decât să
crească prin iubirea mea pentru tine. De altfel, acum mi-am dat întru totul seama de puritatea
ta, şi de aceea, cred cu convingere că îmi vei ierta grosolănia din acelaşi motiv pentru care şi
eu am păcătuit în faţa ta”.
23. Ghemela şi-a scuturat imediat părul auriu, minunat, de pe faţă, şi i-a zâmbit lui
Lameh cu prietenie.
24. Abia acum a văzut Lameh splendoarea feţei sale, care aproape că i-a tăiat respira-
ţia. Mişcat până la lacrimi, el s-a întors către Abedam şi i-a spus:
25. „Nu, nu, Tată Ceresc, nu sunt deloc vrednic de o răsplată atât de divină! Cu adevă-
rat, în faţa acestui înger din ceruri nu sunt decât un vierme păcătos care se târăşte pe pământ!
26. Mi-ar fi mai uşor să privesc cu ochii larg deschişi soarele la amiază decât să mă
uit numai trei secunde la acest înger ceresc, de o splendoare şi de o puritate inimaginabilă, pe
care l-a creat iubirea Ta, o, Tată preasfânt!
27. Dacă este adevărat că Zuriel este părintele ei, deşi mi-e greu să cred că o fiinţă
umană ar putea fi părintele unui asemenea înger, atunci redă-i-o lui, Tată Ceresc, astfel încât
să o protejeze ca şi până acum, cu aceeaşi credinţă. - Dar mai presus de orice, facă-se voia
Ta!”
28. Auzind aceste cuvinte, Zuriel a început să plângă, şi cu ochii în lacrimi, i-a spus
lui Lameh: „O, Lameh, de ce îmi refuzi fata, de vreme ce însuşi Iehova a fost Cel care ţi-a
dăruit-o? - Renunţă la această împietrire şi priveşte-o cum plânge”.
29. Abedam i s-a adresat însă lui Zuriel: „Zuriel, linişteşte-te şi nu mai deplânge la-
crimile Ghemelei. Gândeşte-te că ceea ce am unit Eu nu mai poate fi desfăcut de nici o putere
lumească.
30. Ascultă, inima lui Lameh nu este împietrită. Dimpotrivă, ea este prea gingaşă, mo-
tiv pentru care o voi întări acum, astfel încât el să devină soţul fetei tale.
31. Fiica Mea, şi tu, Lameh, îngenunchează în faţa Ghemelei şi ridic-o cu mâna ta
dreaptă, în calitate de soţie a ta, apoi prezintă-Mi-o cu inima smerită şi plină de iubire, astfel
încât să vă pot binecuvânta acum şi de-a pururi. Amin”.
32. Lameh nu s-a mai opus, ci a ascultat cuvintele Mele. A îngenuncheat în faţa
Ghemelei şi i-a adresat următoarele cuvinte:
33. „O, Ghemela, iubirea mea încredinţată mie de Abba Emmanuel, îngăduie-mi să te
ridic de jos, eu, cel întru totul nevrednic de tine, dar pe care Tatăl preasfânt m-a considerat
totuşi vrednic. Acceptă să devii soţia mea preaiubită, în numele lui Iehova. Amin”.
34. Ghemela s-a ridicat imediat de jos, şi împreună, cei doi s-au îndreptat către
Iehova, care i-a binecuvântat şi le-a cerut să îşi păstreze de-a pururi puritatea inimii şi să nu
renunţe la castitate atât timp cât vor trăi. Cei doi au jurat să facă acest lucru, devenind astfel
cel mai pur cuplu căsătorit din acele timpuri primordiale.





Capitolul 5
7

---

Casa Domnului Vol.2



Binecuvântarea tânărului cuplu de către patriarhi. Domnul mai aranjează patru
căsătorii.






(12 ianuarie 1842)

l. În continuare, Abedam i-a chemat pe Jared, Enoh şi Methuselah, şi le-a spus:
2. „Ascultaţi-Mă! Prietenii, fraţii şi părinţii voştri au suficient spaţiu în colibele lor
pentru a-l găzdui nu numai pe Lameh, ci şi pe soţia lui.
3. Atâta vreme cât veţi trăi împreună în pace şi unitate sub acelaşi acoperiş, dăruindu-
Mi Mie iubirea voastră, Eu voi fi printre voi. Iubirea nu ţine cont dacă obiectul ei are o formă
vizibilă sau invizibilă.
4. De altfel, Mă voi arăta des şi vă voi binecuvânta căminul.
5. Aşadar, primiţi în casa voastră tânărul cuplu. Amin”.
6. Inclinându-se adânc în faţa lui Abedam, cei trei i-au mulţumit cu mare smerenie
pentru imensa Sa graţie şi compasiune.
7. Dar Abedam i-a ridicat şi le-a cerut din nou să primească tânărul cuplu, în confor-
mitate cu străvechiul obicei al ospitalităţii.
8. Patriarhii s-au ridicat imediat şi au primit tânărul cuplu în mijlocul lor,
binecuvântându-l. După binecuvântare, ei i-au sărutat pe frunte, mai întâi pe Ghemela, apoi
pe Lameh, promiţându-le binecuvântarea lor părintească acum şi de-a pururi, în numele
Domnului. Respectând voinţa lui Abedam, ei i-au condus pe cei doi în faţa lui Adam şi a
Evei, astfel încât Adam să-l binecuvânteze pe Lameh, iar Eva pe Ghemela.
9. Toţi aceşti primi oameni care au trăit pe pământ, desăvârşiţi, erau atât de mişcaţi
încât de-abia puteau rosti cuvintele de binecuvântare. Cu ochii în lacrimi, Eva i s-a adresat lui
Adam: „Iată, lumina vieţii mele, această pereche îmi arată, dincolo de cuvinte, cum ar fi tre-
buit să trăim noi doi în faţa Domnului.
10. O, dacă am fi trăit la fel ca ei, pământul nu s-ar fi întunecat sub picioarele noastre.
11. O, ce bine ar fi dacă acest blestem ar putea fi ridicat vreodată de deasupra pămân-
tului!”
12. Abedam a luat atunci cuvântul: „Tulburarea ta este justificată, dar iată, am creat
acum, chiar în faţa ochilor tăi, fundamentul din care cândva se va naşte o apă vie, care va
spăla întregul pământ, curăţându-l de vechiul blestem.
13. Linia pură a noilor descendenţi va începe odată cu Ghemela, iar după botezul pă-
mântului de apa cea vie, focul lui Lameh va coborî din ceruri, purificându-l complet, astfel
încât acest pământ va începe din nou să strălucească pe firmamentul celest ca o stea plăcută
ochilor Mei, căci lumina ei va trimite raze luminoase la mare distanţă, care vor străbate toate
spaţiile infinităţii.
14. Nici o altă stea din infinitate nu va putea depune vreodată mărturie despre minuni-
le sublime ale compasiunii Mele ca acest pământ.
15. Pe de altă parte, nicăieri în univers nu va exista un blestem la adresa şarpelui ca pe
această scenă a compasiunii Mele.
16. Adevăr îţi spun, Eva: acolo unde Eu am revărsat imensa Mea compasiune, mânia
Mea va lovi la fel de puternic.
17. Toate stelele firmamentului, nesfârşite la număr, vor fi judecate în funcţie de
comportamentul lor de către îngeri; dar generaţiile succesive de şerpi şi de vipere care vor trăi
pe acest pământ le voi judeca Eu însumi, dându-le răsplata binemeritată în focul etern al
cumplitei Mele mânii.
18. Adevăr, adevăr îţi spun, dragonul lui Cain şi toţi cei care i s-au supus vor fi pedep-
siţi de-a pururi în focul teribil al mâniei Mele, din cauza greşelii lui de neiertat, iar durerea lor
8

---

Casa Domnului Vol.2


nu se va sfârşi niciodată, şi nimeni nu va auzi vaietele lor. Vor cădea în uitare şi nimeni nu-şi
va mai aminti vreodată de ei.
19. Iar Eu îmi voi închide pentru totdeauna urechile în faţa gemetelor lor, îmi voi în-
toarce ochii de la ei şi îi voi izgoni de-a pururi din inima Mea.
20. Pentru a-i uita cu desăvârşire, numele lor vor fi complet şterse din memoria iubirii
Mele, iar ei vor trăi de-a pururi o viaţă cumplită, la fel de nesfârşită ca şi viaţa iubirii Mele şi
a tuturor copiilor Mei, care vor cunoaşte cea mai mare fericire şi beatitudine cu putinţă.
21. De aceea, Eva, ţine-ţi inima aproape de Mine şi nu-ţi mai face griji. Oricâte griji
ţi-ai face, nu vei reuşi că cureţi niciodată pământul cu ele. De aceea ţi-am revelat aceste lu-
cruri, ca să nu mai fi preocupată în legătură cu soarta pământului.
22. Nu va trece mult şi pământul va fi inundat de un potop care va acoperi până şi
munţii, ajungând până la nori. Voi avea grijă însă ca fructele binecuvântate ale acestui cuplu
să fie protejate de mâinile Mele, care îi vor purta deasupra valurilor ucigaşe, pregătindu-le
apoi un pământ nou, fertil şi pur. De aceea, bucură-te de marea Mea promisiune în pacea şi
iubirea inimii tale, căci prin această Ghemela, Eu te-am purificat şi te-am regenerat pe tine.
încearcă să înţelegi ce ţi-am spus în inima ta. Amin”.
23. După care i-a chemat pe Methuselah şi pe Zuriel, împreună cu celelalte patru fiice
ale celui din urmă, şi le-a spus:
24. „Methuselah, tu ai încă patru fii vrednici, pe care îi preţuiesc Eu însumi. Iată aici
soţiile lor.
25. Iar tu, Zuriel, iată-i, în spatele lui Lameh, pe cei patru fraţi pe care doresc să-i dă-
ruiesc fiicelor tale”.
26. Zuriel a plâns cu lacrimi de bucurie şi a răspuns: „O, Iehova, cum oare am devenit
vrednic de o asemenea graţie din partea Ta?”
27. Abedam: „Pentru că ai ştiut să lupţi cu curaj cu lumea exterioară şi ai întors la Mi-
ne aceste copile, la fel de pure astăzi ca atunci când ţi le-am dăruit întâia oară.
28. Cele patru cupluri nu vor locui în casa lui Jared, ci îşi vor înălţa propriile lor locu-
inţe la o distanţă potrivită de aceasta, înzestrându-le cu tot ce este necesar, pentru a trăi acolo
într-o deplină puritate şi în castitatea inimilor lor. La momentul potrivit, le voi dărui şi lor
copiii pe care îi merită, şi care vor fi purtători ai luminii.
29. Veniţi la Mine, cele patru perechi, ca să vă pot binecuvânta, acceptându-vă ca şi
copii ai Mei. Amin”.
30. Cele patru cupluri s-au prosternat în faţa lui Abedam, mulţumindu-i din străfundu-
rile inimilor pentru imensa graţie revărsată asupra lor.
31. Dar El i-a ridicat de la pământ şi i-a binecuvântat, după care i-a trimis la patriarhi,
pentru a primi şi binecuvântarea acestora. La sfârşit, i-a spus lui Zuriel, care continua să
plângă de bucurie:
32. „Zuriel, vino şi tu la Mine, ca să primeşti răsplata supremă pentru credinţa ta.
33. Iată, te transform acum într-un mare înger şi te numesc gardianul şi protectorul in-
vizibil al tuturor copiilor Mei. De acum înainte te vei bucura de-a pururi de prezenţa Mea
vizibilă şi de lumina Mea. Amin”.
34. După care l-a atins pe Zuriel, al cărui corp a devenit mai strălucitor decât soarele,
până când a dispărut complet din faţa ochilor celorlalţi.





Capitolul 6

Zuriel - îngerul păzitor al noilor căsătoriţi. Testul iubirii la care au fost supuşi
aceştia.






(13 ianuarie 1842)
9

---

Casa Domnului Vol.2



l. Văzând miracolul care s-a petrecut sub ochii lor, cei prezenţi au fost cuprinşi de o
mare teamă, şi nimeni nu a îndrăznit să-L întrebe pe Abedam ce s-a întâmplat. Numai
Ghemela a oscilat o vreme, apoi s-a dus la Abedam, a căzut la picioarele Lui şi L-a întrebat
dacă poate să-L roage ceva.
2. Anticipând întrebarea ei, Abedam i-a răspuns: „Mult iubita Mea Ghemela, te temi
cumva de ceea ce i s-a întâmplat lui Zuriel, care a fost părintele trupului tău?”
3. Ghemela s-a limitat să dea timid din cap, afirmând astfel dorinţa ei de a afla răs-
punsul la această întrebare.
4. Abedam i-a spus atunci cu blândeţe: „Draga Mea Ghemela, îţi imaginezi cumva că
Zuriel a încetat să mai existe numai pentru că ochii tăi nu îl mai pot vedea?
5. O, linişteşte-te, căci îl vei putea revedea din când în când, şi vei putea discuta
atunci cu el despre lucruri mult mai pline de slavă decât cele discutate până acum.
6. Faptul că a primit această graţie supremă în faţa tuturor ţi se datorează în mare mă-
sură, căci am dorit ca el să devină îngerul protector şi gardianul plin de credinţă al tău şi al
soţului tău, pentru ca voi să fiţi feriţi de tentaţiile acestei lumi. Şi ori de câte ori voi veni la
voi, el va fi cel care îmi va anunţa sosirea.
7. În al doilea rând, de acum înainte el va avea sub protecţia lui invizibilă pe toţi copi-
ii de la miazăzi, testându-le inimile şi ghidându-i să acţioneze în funcţie de voinţa Mea ori de
câte ori va sesiza vreo abatere, în acest fel, ei se vor întoarce mai uşor la Mine şi vor putea
auzi în inimile lor chemarea Mea părintească; mai mult decât atât, vor putea înţelege tunetul
divin interior.
8. O parte dintre ei se pregătesc chiar astăzi să coboare în marele oraş al lui Enoh din
ţinuturile de jos, pentru a proclama acolo numele Meu copiilor acelei lumi, din care unii se
dedau la cele mai oribile desfătări, în timp ce alţii sunt supuşi celei mai cumplite sclavii. Mi-
siunea lor va fi să le predice celor din ţinuturile de jos pocăinţa, transformarea de sine şi în-
toarcerea imediată la Cel care a aşteptat cu atâta răbdare şi compasiune infinită revenirea lor.
9. De altfel, te asigur că această compasiune nu le va fi arătată copiilor şarpelui decât
în ultimă instanţă.
10. Ascultă-Mă, iubita Mea Ghemela. Această sarcină nu poate fi îndeplinită decât cu
ajutorul marii credinţe a lui Zuriel. Am nevoie de serviciul său pentru ca dragonul să afle că
un simplu spirit poate - cu ajutorul Meu - să devină mai mare şi mai puternic decât este el şi
hoardele lui malefice”.
11. Bucurându-se cu inima plină de recunoştinţă, Ghemela s-a aruncat din nou la pi-
cioarele lui Abedam.
12. Acesta a ridicat-o însă imediat de la sol, şi luând-o în braţe, a întrebat-o dacă mai
doreşte să afle ceva.
13. Copleşită de fericire, văzând că Iehova continuă să o iubească la fel de mult ca
înainte, deşi era acum căsătorită cu Lameh, Ghemela nu a putut rosti nici un cuvânt.
14. Strângând-o lângă inima Lui, Abedam l-a chemat pe Lameh şi l-a întrebat:
„Lameh, eşti satisfăcut de Ghemela? Iată, a şi uitat de tine în braţele Mele. Ce spune inima ta
în legătură cu acest lucru?”
15. Lameh s-a aruncat însă şi el la pieptul lui Abedam şi i-a răspuns: „O, Tată prea-
sfânt şi preaplin de iubire! Dacă nu îmi vei întări inima, ea va arde complet în focul iubirii
imense pe care Ţi-o port.
16. (Cu lacrimi în ochi): O, Tată, atunci când mi-ai dăruit-o pe această Ghemela de o
puritate divină, am început prin a mă gândi: oare cum voi reuşi să Te iubesc la fel de mult ca
şi înainte, ştiind că trebuie să îmi împart iubirea cu Ghemela?
10

---