This is not the document you are looking for? Use the search form below to find more!

Report home > Religion

Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

3.00 (4 votes)
Document Description
"Aceşti oameni au creat maşinării care le permiteau să arunce proiectile de 50.000 de kilograme la o distanţă de o leghe cu o forţă absolut terifiantă, în cadrul cărora electricitatea juca rolul principal. Ei au reuşit să perfecţioneze atât de mult această invenţie încât au realizat cu ajutorul ei lucruri îngrozitoare. Au inventat de asemenea praful de puşcă şi armele de foc, pergamentul şi hâr-tia. Cunoşteau puterea vaporilor de apă şi o foloseau cu mult succes pentru invenţiile lor. Pe scurt, în materie de invenţii şi de artificii tehnice, Hanohul şi oraşele înveci-nate se aflau cu o mie de ani înaintea epocii actuale. Oamenii acelor vremuri au realizat toate aceste lucruri într-un interval de timp destul de scurt."
File Details
  • Added: June, 15th 2010
  • Reads: 504
  • Downloads: 20
  • File size: 3.03mb
  • Pages: 484
  • Tags: jakob, lorber, casa, domnului, gospodaria, adam, eva, enoh, domnul, iehova, satan, satana, lameh, smerenie, revelatie, revelatii, profet, profetie, profetii, celeste, puritate, sabat, teama, teroarea, judecat, judecata, furtuna, foc, iubire, iubirea, lacrimile, soare central, planete, orbitele, miracolul, inflamat, cosmice, viziune, patriarhii, patriarhi, cerul, focul, spiritul, suflete, plan spiritual, spiritual, destinul, etern, dragon, iluzia, iluzie, iluzii, libertate, abel, seth, spirituale, lumea de dincolo, marele prag, slava, fluviu, dezorientat, elevate, elevat, caste, virtute, ceremonia, ceremonie, inaugurare, inaugurarea, compasiune, secate, slujitori, divine, mesajul, mesaj, profunzimea, profunzime, inspirat, inspirata, dispute, filozofice, secrete, autoritatea, sfatul, ascensiunea, procesiune, magnificul, templu, pietatea, sanctuarul, slava lui dumnezeu, sacrilegii, bucurie, semnelor, semne, altarul, sacrificial, umili, nebunia, misiuni, miracole, sacrifica, victima, ierarhia, uimire, poftele, ornamente, ceremoniale, ordine, polaritate, corpuri, organice, simboluri, poligamie, poligamia, maturitate, invidia, natural, divin, hirotonisirea, compasiunea, pacea, poruncile, triburi, savaot, reculegere, teste, fenomen, speriat, penibil, abisul, slujitorul, arid, sinistre, panorama, furie, anihilat, sacrilegiu, infamie, serafim, heruvim, levant, servitori, vulgar, senzualitatea, septentrion, instruit, ispitele, prostitutie, adulterul, adulter, sihin, china, africa, noe, occident, reticent, descoperit, fericire, limite, farmece, comori, clase sociale, sexului feminin, sceptici, convingeri, exasperat, sclavi, amuzament, spectacole, fantome, umbre, examinat, comunicativ, brutalitate, seniori, cavou, genealogice, principate, imnul, omagii, secret, egipt, egiptul, crisalide, fluturi, ardezie, caractere, arme de foc, praful de pusca, electricitatea, curentul electric, proiectile, o mie de ani, tibet, himalaya, asia, aral, marea caspica, caspica, baikal, siberia, europa, arabia, america, ararat, erevan, melchisedec, canaan, salem, eden, tir, sidon, avraam, nimrod, babilon, nahor, suedia, norvegia, ural, danemarca, germania, mare neagra, mediterana, constantinopole, istambul, oceanul atlantic, oceanul, atlantic, marea nordului, romani, greci, amazonul, nilul, brazilia
  • content preview
Submitter
  • Username: billydea
  • Name: billydea
  • Documents: 43
Embed Code:

Add New Comment




Related Documents

Casa (gospodăria) domnului (vol.2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 427 pages

Istoria creaţiei spirituale şi materiale de la Origine până la Potop

Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 376 pages

"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde ...

Marea Evanghelie a Lui Ioan (Vol 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 339 pages

"Căci trebuie să ştiţi că mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a făcut şi dacă ar fi să se scrie toate câte a făcut cu ...

Marea Evanghelie a Lui Ioan (Vol 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billy dean, 337 pages

"Căci trebuie să ştiţi că mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a făcut şi dacă ar fi să se scrie toate câte a făcut cu ...

Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 4) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 331 pages

„ Ah, acum m-am luminat! Străvechii egipteni, care şi-au clădit şcolile în formă de piramidă, au fost desigur suflete omeneşti pure, deci pline de ...

Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 5) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 350 pages

„ Ah, acum m-am luminat! Stravechii egipteni, care si-au cladit scolile în forma de piramida, au fost desigur suflete omenesti pure, deci pline de stralucire interioara, care-si puteau ...

Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 2) - Dicteu Divin prin Jacob Lorber

by: billydea, 337 pages

"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde ...

Copilăria şi adolescenţa lui Iisus - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 350 pages

Deci am fost Eu, Domnul Însuşi ca un exemplu viu pentru fiecare om şi de aceea Mă poate atrage acum fiecare om, exact aşa cum am atras şi Eu Dumnezeirea în Mine ...

Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 115 pages

Despre viaţa extraterestră, în special de pe Saturn.

Calea Renaşterii - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billy dean, 176 pages

Corpul omului nu va şti niciodată ce se ascunde în interiorul lui, căci el nu dispune de ochii capabili să vadă aceste lucruri. În schimb, spiritul din inima omului ...

Content Preview
Casa Domnului Vol.3




Casa (Gospodăria) Domnului





Vol. 3

Primele civilizaţii evoluate
Decăderea lor şi purificarea pământului prin intermediul potopului





Capitolul 1

Purista, consiliera Domnului, doreşte ca rugăciunile oamenilor să îi fie pre-
zentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea şi graţia Tatălui faţă
de copiii Săi.







(27 martie 1843)

1. În pofida adoraţiei pe care o simţeau cu toţii în prezenţa Celui Preaînalt, s-au
lăsat cuprinşi de teamă la vederea Celui care se afla pe colină. Singurii care făceau excep-
ţie erau Enoh şi cele patru femei extrem de pure, care se bucurau de o stare de pace beati-
fică în prezenţa Tatălui lor ceresc, convinşi că Acesta le va rezerva şi lor soarta marelui
Sehel. Atunci, Domnul i s-a adresat Puristei:
2. „Ascultă, mult iubita Mea bucătăreasă! Ce crezi ce trebuie să facem pentru a-i
elibera pe aceşti nătângi de teama lor nefirească, astfel încât să Mă recunoască drept uni-
cul lor Dumnezeu şi Părinte autentic, fără a le prejudicia în vreun fel liberul arbitru? Este
evident că dacă îmi voi revela prea brusc identitatea, acest lucru i-ar putea costa chiar
viaţa (lucru valabil îndeosebi pentru femei), iar pe unii însăşi existenţa eternă! Haide,
sfătuieşte-Mă şi spune-Mi ce ar trebui să fac!”
3. Această întrebare a deconcertat-o de tot pe încântătoarea Purista, care a început
să suspine, imaginându-şi că Tatăl ceresc doreşte să o pedepsească dintr-un motiv sau
altul.
4. Domnul a privit-o însă cu blândeţe şi i-a spus: „Priveşte-Mă, micuţa Mea, şi la-
să inima ta să spună dacă am Eu aerul cuiva care doreşte să te pedepsească. Eu Mi-am
păstrat dintotdeauna expresia pe care o vezi întipărită pe chip şi care va rămâne în eterni-
tate aceeaşi, fiind adresată tuturor celor care M-au iubit, Mă iubesc şi Mă vor iubi la fel
ca tine! - Ei bine, ce ai de spus, micuţa Mea?”
5. Auzind aceste cuvinte, Purista şi-a luat inima în dinţi şi a răspuns, uşor temă-
toare, dar cu o încredere din ce în ce mai mare: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire,
ştiu că este absolut imposibil ca Tu să fii vreodată mânios sau răuvoitor; îmi dau seama
acum perfect de acest lucru. În ceea ce priveşte însă întrebarea pe care mi-ai pus-o adi-
neauri, mie, sărmanei Tale creaturi, este la fel de evident că aş da dovadă de o mare infa-
tuare, eu, care chiar aş merita cea mai severă pedeapsă din partea Ta, dacă mi-aş propune
să îţi dau vreun sfat Ţie, care eşti însăşi înţelepciunea infinită!
6. Numai gândul de a-Ţi da un sfat Ţie, care eşti Dumnezeul nostru şi Creatorul
atotputernic al cerului şi al pământului, îmi dă fiori. De aceea, Te implor, Tată preasfânt
şi preaplin de iubire, să mă scuteşti de această obligaţie!”
7. Domnul i-a răspuns însă Puristei: „Ascultă, copila Mea, este evident că încă nu
Mă cunoşti suficient de bine! De aceea, ascultă ce doresc să-ţi spun.
1


Casa Domnului Vol.3


8. Tu te temi să nu fii pedepsită dacă îmi dai sfatul pe care îl aşteaptă Tatăl de la
unul din copiii Săi, întrucât eşti conştientă de faptul că înţelepciunea Mea divină, infinită
şi eternă nu are nevoie de astfel de sfaturi, căci Eu controlez şi susţin totul, astfel încât
toate creaturile Mele să se îndrepte către destinaţia dorită de Mine.
9. Deşi această viziune este întru totul corectă, nu pot să nu te întreb de ce Mi-ai
adresat până acum atâtea rugăciuni, pe care Eu ţi le-am îndeplinit întotdeauna? La urma
urmelor, o rugăciune nu este altceva decât un sfat adresat Mie într-o stare de reculegere şi
de smerenie, prin care cel care se roagă îmi spune ce ar trebui să fac…
10. Oare nu ştie el că Eu sunt plin de bunătate şi de înţelepciune? Iar dacă ştie
acest lucru, de ce se roagă el să îi acord o anumită graţie? După logica ta, el ar trebui să
pornească din start de la premisa că înalta Mea înţelepciune şi iubirea Mea nesfârşită îi
vor oferi tot ce este mai bun pentru el, la momentul oportun, desigur, fără ca el să Mă
sfătuiască în această direcţie!
11. După aceeaşi logică, dacă cererea lui ar fi contrară voinţei şi înţelepciunii Me-
le divine, omul care se roagă s-ar face vinovat în faţa Mea, necesitând o pedeapsă care să
îi corecteze această atitudine!”
12. Auzind aceste cuvinte, Purista şi celelalte trei femei au început să se bată cu
pumnii în piept, spunând: „O, Doamne, ai milă de noi, căci am păcătuit cumplit în faţa
Ta!”
13. Domnul le-a răspuns însă: „Mă tem, copilele Mele dragi, că dacă reacţionaţi în
acest fel, nu faceţi decât să vă amplificaţi şi mai mult păcatul, căci îmi daţi un nou sfat:
acela de a-Mi fi milă de voi!”
14. Speriată şi întristată, Purista a scos un ţipăt sfâşietor, spunând: „O, pentru nu-
mele lui Dumnezeu! Ce-am făcut, fiinţă lipsită de minte ce sunt?”
15. Cu ochii scăldaţi în lacrimi, Ghemela a adăugat: „Acum îmi dau seama, acesta
este sfârşitul nostru!”
16. La fel de îndurerate, Naeme şi Pura nu mai ştiau ce să spună.
17. Mişcat, Domnul le-a luat însă pe toate patru în braţele Sale, le-a strâns la piep-
tul Său sfânt şi le-a spus: „Copilele Mele dragi, de ce sunteţi atât de nefericite, deşi Tatăl
ceresc vă strânge la pieptul Lui ce a luat o formă vizibilă special pentru voi, mângâindu-
vă cu braţele Sale cu aceeaşi iubire cu care îşi alintă o mamă copilul?”
18. Această întrebare le-a făcut pe cele patru femei să îşi mai revină, iar Purista i-
a răspuns Domnului, râzând uşor, dar cu ochii încă înlăcrimaţi: „O, Tată preasfânt şi
preaplin de iubire să înţeleg că nu suntem cu totul pierdute? Cu siguranţă rămânem însă
nişte păcătoase în faţa Ta!”
19. Domnul i-a răspuns: „Dacă aţi fi fost nişte păcătoase, nu v-aţi fi putut afla
acum în prezenţa Mea. Din fericire pentru voi, nu este însă cazul, fapt care îmi permite
Mie, Tatălui vostru, să vă strâng în braţele Mele!
20. În calitatea Mea de Părinte, doresc să fiu acum sfătuit de copilaşii Mei dragi,
ca şi cum aş avea cu adevărat nevoie de sfatul lor, şi doresc să acţionez astfel încât să le
dau impresia că îmi sunt indispensabili.
21. Procedez astfel în calitatea Mea de Părinte, mânat de iubirea Mea infinită, dar
am totuşi grijă să ghidez sfaturile şi acţiunile copilaşilor Mei, astfel încât să-Mi ating
scopul propus.
2


Casa Domnului Vol.3


22. De aceea, micuţa Mea, aştept încă răspunsul tău. Doresc să Mă sfătuieşti şi să
îmi spui cum ar trebui să procedez cu aceşti oameni, şi te asigur că voi proceda exact aşa
cum Mă vei învăţa!”
23. Regăsindu-şi curajul, Purista s-a aruncat la gâtul Tatălui ceresc, l-a acoperit cu
sărutări şi i-a spus: „Ei bine, în acest caz însoţeşte-ne în bucătăria mea, din iubire faţă de
noi, şi lasă-Te adorat acolo de noi, atât cât îţi va face plăcere, în calitatea Ta de Dumne-
zeu şi de Părinte preasfânt şi preaplin de iubire”.
24. Domnul i-a răspuns: „Amin! Aşa să fie! Să ne îndreptăm aşadar către coliba
ta!”
25. Ghemela L-a întrebat însă: „Tată, putem să Te însoţim şi noi în interiorul coli-
bei?”
26. Domnul: „Cum să nu, Copila Mea? De vreme ce vă aflaţi acum în prezenţa
Mea, de ce nu M-aţi însoţi inclusiv în colibă? Căci Eu sunt şi rămân Tatăl vostru cel bun,
oriunde M-aş afla! Urmaţi-Mă aşadar cu toată încrederea! Amin”.





Capitolul 2

Domnul intră în coliba Puristei. Întrebările celor curioşi. Discursul de o înal-
tă spiritualitate al lui Enoh adresat incredulilor şi celor cu spiritul excesiv de critic.






(28 martie 1843)

1. Trecând pe lângă Enoh, Domnul i-a zis în şoaptă: „Enoh, pregăteşte-i şi pe cei-
lalţi, iar apoi adu-i la Mine, în colibă. Femeile nu trebuie să treacă însă pragul colibei cât
timp Mă voi afla Eu în interior, cu excepţia Evei şi a celor patru de faţă! Amin”.
2. După care Domnul şi-a continuat drumul către coliba Puristei, însoţit de cele
patru fiice mult iubite ale Sale. Până la sosirea celorlalţi, El le-a dezvăluit acestora o su-
medenie de revelaţii divine, ca semn al graţiei Sale, ilustrându-le marele plan divin prin
care dirijează viaţa copiilor Săi şi a celorlalte creaturi ale Sale. Le-a destăinuit de aseme-
nea înaltul destin care îi este rezervat fiinţei umane, dar şi intervenţiile malefice ale lui
Satan, spiritul care încearcă în permanenţă să se opună acestui plan divin.
3. Cam aşa au evoluat lucrurile în coliba Puristei. Ce s-a întâmplat însă cu Enoh,
care se afla încă afară, în mijlocul celorlalţi?
4. Acesta era asaltat de pretutindeni cu întrebări. Primii care s-au năpustit asupra
lui au fost Hored şi Lameh: „Părinte Enoh, spune-ne: cine este acel bărbat care s-a în-
dreptat cu atâta voioşie către coliba Puristei, unde a rămas singur cu acele patru femei,
dintre care două sunt soţiile noastre, iar celelalte sunt Purista şi preafrumoasa Pura, con-
trar regulii instituite de Însuşi Domnul? Bănuiala noastră este că în spatele acelui om se
ascunde ceva cu totul ieşit din comun! Am văzut că ţi s-a adresat ca unei vechi cunoştin-
ţe, aşa că bănuim că nu este un necunoscut pentru tine!
5. Dacă transfigurarea lui Sehel nu a fost o iluzie, cu siguranţă acesta se află acum
într-o lume superioară. Am dori să ştim mai multe inclusiv despre acest subiect!
6. Ne-a trecut prin minte faptul că acel om ar putea fi Domnul Însuşi, dar acest lu-
cru nu ar concorda deloc cu spusele Puristei, căreia Domnul i-a mărturisit că va reveni
printre noi într-o formă vizibilă atunci când ne vom afla cu toţii în interiorul colibei, într-
o stare de smerenie şi receptivitate, şi că ne va revela atunci tot ce s-a întâmplat în pro-
funzimile creaţiei.
3


Casa Domnului Vol.3


7. Acest om nu a venit însă conform anunţului profetic, ci a apărut parcă de nică-
ieri. Şi în timp ce noi ne pregăteam în interiorul colibei, smerindu-ne într-o stare de recu-
legere în aşteptarea venirii Domnului, acest om se dădea în spectacol cu patru dintre cele
mai frumoase femei ale noastre, fapt care i-a făcut o plăcere cât se poate de evidentă!
8. Desigur, cele patru femei cu suflete celeste sunt de o puritate absolută, compa-
rabilă cu cea a Luceafărului de dimineaţă. De aceea, oricât de ciudat ar părea, ne este im-
posibil să fim supăraţi pe ele pentru comportamentul lor, deşi toate patru par îndrăgostite
lulea de acel bărbat. Şi totuşi, nu considerăm că aceasta ar fi o dovadă suficient de expli-
cită că am avea de-a face cu Domnul!
9. Căci noi ştim foarte bine că Domnul îşi respectă întru totul promisiunile! De
aceea, este imposibil să vină la noi într-o altă formă decât cea anunţată profetic Puristei! -
Aşadar, spune-ne, părinte Enoh, cine este acel bărbat şi de unde vine el?”
10. Ceilalţi s-au apropiat şi ei de Enoh, curioşi să afle la rândul lor răspunsul la
aceste întrebări.
11. Singur Adam era de altă părere, aşa că i-a spus lui Enoh cu o privire gânditoa-
re: „Enoh! Acest bărbat mi se pare foarte suspect! Spectacolul pe care ni l-au oferit cele
patru femei, de regulă atât de virtuoase şi de smerite, mi s-a părut cam de prost gust!
12. La fel de îngrijorat sunt şi de dispariţia în neant a fiului lui Seth. Cum a fost
posibil să fi fost anihilat astfel dintr-o dată? Mă gândesc chiar că Domnul i-a permis
duşmanului luminii să acţioneze în acest fel, pentru a ne pune la încercare credinţa.
13. Am văzut că tu pari să îl cunoşti pe acel bărbat, dar acest lucru nu mă linişteş-
te suficient, căci eu nu îl recunosc deloc. Ştiind de câte ori m-am înşelat până acum, mă
simt mai degrabă neîncrezător, până la proba contrarie!
14. De aceea, spune-ne tot ce ştii în legătură cu el, după care haideţi să ne îndrep-
tăm cu toţii spre colibă; în caz contrar, s-ar putea ca Domnul să se mai lase încă foarte
mult timp aşteptat!
15. Ţinând cont de tot ce au spus ceilalţi, acest om ar putea fi Domnul la fel de
mult cum am putea fi noi înşine! Cât despre Purista, cred că aceasta s-ar putea înşela! Tu
trebuie însă să ştii care este adevărul!
16. Faptul că cele patru femei se agaţă atât de strâns de el nu înseamnă mare lu-
cru, căci este ştiut că femeile sunt oarbe şi lipsite de creier, fără nici o excepţie. Chiar
dacă o femeie se roagă timp de zece ani, este suficientă o singură tentaţie mai mare pen-
tru ca ea să cadă în braţele primului seducător! Căci ea se bucură de o libertate ieşită din
comun şi poate face orice doreşte.
17. Spune-ne aşadar tot ce ştii, dar nu ne ţine un discurs excesiv de lung, ca să ne
putem întoarce în colibă, aşteptându-L acolo pe Domnul. În plus, doresc să-l supraveghez
puţin pe acel bărbat, astfel încât să nu facă cine ştie ce cu cele patru porumbiţe! În privin-
ţa problemelor divine nu trebuie să dăm niciodată dovadă de indolenţă, căci în caz contrar
lumea nu va mai rezista încă o mie de ani, aşa cum s-a întâmplat până acum, datorită cre-
dinţei mele neobosite faţă de Dumnezeu!”
18. Abia acum a reuşit Enoh să ia cuvântul, spunând: „Ascultaţi-mă, dragii mei
părinţi, fraţi şi copii! Constat că pe cât sunt de active mintea şi limba voastră, pe atât de
tăcute au rămas inimile voastre!
19. Se pare că aţi uitat cu desăvârşire discursul pe care mi l-a inspirat Domnul în
ziua de Sabat, de vreme ce sunteţi complet incapabili să înţelegeţi promisiunea făcută de
El Puristei!
4


Casa Domnului Vol.3


20. Ce simbolizează coliba Puristei, cea în care ni s-a spus că trebuie să îl aştep-
tăm pe Domnul? Ascultaţi-mă: aceasta este însăşi inima noastră, iar focul care arde în ea
este iubirea noastră plină de ardoare faţă de El!
21. Spuneţi-mi: care dintre voi a intrat până acum în această colibă, primindu-i
acolo pe fraţii săi? Cine a fost de acord să le slujească cu cea mai mare umilinţă,
considerându-se ultimul şi cel mai mic dintre ei?
22. Nici o femeie, cu excepţia Evei şi a Puristei, nu trebuie să pătrundă vreodată
în interiorul acestei colibe! Altfel spus, atât timp cât ne aflăm în iubirea lui Dumnezeu şi
în starea de pace a inimii, noi nu trebuie să ne gândim niciodată la alte femei, căci aceste
gânduri ar tulbura iubirea ce i-o purtăm Domnului. Singurele excepţii sunt iubirea mater-
nă şi cea filială, care nu tulbură cu nimic iubirea pe care i-o datorăm lui Dumnezeu, ci
dimpotrivă, servesc drept criteriu pentru această iubire rezervată Tatălui ceresc! M-aţi
înţeles?
23. Noi L-am aşteptat pe Domnul în coliba Puristei în trupurile noastre muritoare,
dar gândurile noastre erau îndreptate numai către femeile noastre, întrebându-se: ‚Oare de
ce nu le este permis tuturor femeilor să intre în această colibă, alături de noi?’ În aceste
condiţii, nu este deloc de mirare că femeile au făcut un scandal atât de mare, silindu-ne în
cele din urmă să ieşim afară ca să vedem ce se întâmplă! - Ei, acum aţi înţeles ce s-a în-
tâmplat?
24. Mila Domnului este însă infinită, aşa că El a venit la noi, în conformitate cu
promisiunea pe care ne-a făcut-o. Ce-i drept, a venit ţinând cont de ceea ce a găsit în ini-
mile noastre, în care se aflau numai gândurile noastre referitoare la femei. De aceea, El s-
a dus mai întâi la ele şi le-a primit la pieptul Său, constatând că noi nu suntem de fapt
prezenţi în interiorul colibei Puristei! M-aţi înţeles?
25. Spre marea noastră ruşine, cele patru femei au fost singurele care L-au aştep-
tat pe Domnul în adevărata colibă a Puristei. De aceea, El a venit mai întâi la ele. Nu-i de
mirare că în timp ce noi ne pierdeam timpul cu discuţiile noastre deşarte, ele savurau deja
fericirea supremă a graţiei divine, a compasiunii şi a iubirii supreme a Tatălui ceresc! M-
aţi înţeles?
26. Voi nu cunoaşteţi încă nimic despre marile profunzimi divine, deşi Domnul
ne-a revelat deja în maniera cea mai luminoasă şi mai explicită cu putinţă care sunt căile
Sale şi felul în care ne ghidează pe ele! M-aţi înţeles?
27. Voi mă întrebaţi pe mine: ‚Cine este acel bărbat?’, în timp ce cele patru femei
extrem de pure se bucură deja de mult timp în braţele Tatălui preasfânt şi preaplin de iu-
bire! - Înţelegeţi ce vă spun?
28. Eu nu afirm că acel bărbat este Tatăl ceresc, ci vă cer să îl primiţi în inimile
voastre. Numai atunci îl veţi recunoaşte! – Am reuşit să mă fac bine înţeles?
29. Dacă spiritul vostru nu este mai orb decât cel care se află în centrul acestui
pământ, ar trebui să îl recunoaşteţi astfel! – Eu unul am spus ce am avut de spus. Acum
acţionaţi şi recunoaşteţi-vă marea orbire, în numele Domnului! Amin”.
30. În sfârşit, ochii celor de faţă s-au deschis, iar ei şi-au dat seama de imensa lor
orbire, bătându-se cu pumnii în piept.





Capitolul 3

5


Casa Domnului Vol.3


Bărbaţii sunt deconcertaţi. Curioşii bârfesc. Sora Aorei este singura care în-
ţelege corect ce se întâmplă






(29 martie 1843)

1. Nu le-a trebuit mult timp părinţilor patriarhi şi celorlalţi oaspeţi din Levant pen-
tru a-şi reveni din uimire, dar nici unul nu ştia ce trebuie să facă în continuare. Complet
deconcertaţi, se priveau unii pe alţii, întrebându-se în şoaptă: „Oare ce o să se întâmple cu
noi, după această greşeală?” Nimeni nu era însă capabil să le dea vreun răspuns.
2. Femeile, care se aflau la o oarecare distanţă de bărbaţi, şi-au dat imediat seama
că se întâmplă ceva ciudat cu aceştia, dat fiind că aveau un comportament atât de misteri-
os şi că îşi şopteau continuu ceva la ureche. De aceea, ele au dat curs intuiţiei lor (şi nici-
decum părţii lor slabe, care este curiozitatea deşartă) şi s-au îndreptat fără întârziere către
bărbaţii lor, pentru a afla ce s-a întâmplat cu aceştia.
3. Pe drum, una dintre ele şi-a întrebat vecina: „Ce crezi că s-a întâmplat cu băr-
baţii noştri, după părerea ta?”
4. Interlocutoarea sa i-a răspuns cu un aer important, care nu prea se potrivea cu
modul ei obişnuit de a fi, mult mai şters: „O, draga mea soră! Cu siguranţă, s-a petrecut
ceva extrem de straniu, probabil chiar un miracol. Ce bine ar fi dacă ne-ar spune şi nouă
cineva ce se întâmplă!”
5. O altă femeie a luat şi ea cuvântul: „Fără doar şi poate, este ceva legat de acel
bărbat atât de ciudat!”
6. „Da, da, s-a grăbit o a patra să confirme, după cum aţi văzut, acel personaj în-
grozitor a intrat singur în coliba Puristei, însoţit de cele patru aşa-zise fecioare! Temându-
se probabil de privirile noastre pudice, a preferat să intre împreună cu ele în colibă!”
7. O a cincea femeie a adăugat şi ea: „Ai perfectă dreptate: în interior e mult mai
comod, şi nici nu trebuie să-şi facă probleme în legătură cu noi! De altfel, eu una le-am
spus o dată – în treacăt – lui Lameh şi lui Hored: ‚Nu doresc să fiu o piază-rea, dar dacă
aş fi în locul vostru, aş fi cu ochii în patru, căci este imposibil ca nişte fete atât de tinere şi
de frumoase, cu sângele atât de fierbinte, să nu fie supuse tuturor tentaţiilor posibile!’
8. Şi iată cât de multă dreptate am avut. Ce ţi-e şi cu bărbaţii aceştia, care doresc
să ne închidă tot timpul gura, nouă, femeilor atât de experimentate, cu aşa-zisa lor înţe-
lepciune!
9. Să mori de râs, nu alta, sau dimpotrivă, de furie! Vrăjitorul acela venit dinspre
miazăzi, despre care am auzit vorbindu-se atât de multe lucruri, a venit şi le-a suflat chiar
de sub nas perlele Levantului (după cum se spune)!
10. Iar acum, speriaţi şi geloşi, îşi şoptesc unii altora la ureche şi nu mai ştiu cum
să procedeze – cu toată înţelepciunea lor!
11. Acel bărbat s-a folosit de magia lui şi l-a făcut să dispară pe cel mai puternic
dintre ei, aşa că nu m-ar mira dacă bărbaţii noştri şi-ar fi propus acum să folosească forţa
împotriva lui!”
12. O a şasea femeie a luat şi ea cuvântul: „Ai perfectă dreptate. Am auzit
spunându-se şi am văzut cu ochii mei cum Enoh l-a alungat pe acel vrăjitor din locul sa-
cru, dar acesta nu a dorit să-l asculte! Drept urmare, Enoh i-a trimis-o pe Purista, probabil
ca să-l convingă prin farmecele ei să părăsească acel loc. Se pare însă, stimate părinte
Enoh, că de data aceasta nu prea ţi-a reuşit figura! Vrăjitorul a pus stăpânire pe mintea
preotesei Purista, care a căzut imediat în capcana descântecelor sale!”
6


Casa Domnului Vol.3


13. Una dintre tovarăşele vorbitoarei i-a luat vorba din gură: „Draga mea soră, eu
am văzut mai bine decât tine ce s-a întâmplat! Părintele Enoh a trimis-o pe Purista la stră-
in, dar de-abia i-a spus acesta câteva cuvinte, că ea a şi căzut pradă farmecelor lui: a scos
un strigăt, probabil pentru că a simţit influenţa sa malefică, după care a alergat fără să-şi
dea seama ce face, complet orbită, şi s-a aşezat la pieptul lui, exact cum dorea acesta!”
14. Antevorbitoarea s-a grăbit să o aprobe, râzând ironic: „Aşa este, soră, ai per-
fectă dreptate! Chiar aşa s-au petrecut lucrurile! – Dar ce doream să spun? Aha, mi-am
amintit! Exact atunci, înţeleptul părinte Enoh l-a trimis la ei pe robustul Sehel! Când
acesta a încercat însă să îl prindă de mână pe vrăjitor, ca să-l determine să părăsească
sfânta colină, acesta l-a făcut să dispară printr-un act de magie! Numai Dumnezeu ştie
unde o fi ajuns bietul Sehel! Iar acum, bărbaţii noştri se dau de ceasul morţii, neştiind ce
să mai facă, cu toată înţelepciunea cu care se laudă!”
15. O altă femeie din grup, care a ascultat până acum cu toată atenţia bârfele ante-
vorbitoarelor ei, a luat şi ea cuvântul: „Doamne, ce m-aş mai distra dacă acest vrăjitor,
care pare să cunoască foarte bine ştiinţa magică, le-ar sufla de sub nas bărbaţilor cele pa-
tru perle ale Levantului, după cum le spun ei, aceşti veritabili trandafiri umeziţi de roua
aurorei eterne, etc., etc.! Cred că le-ar ieşi ochii din cap stimaţilor domni!”
16. O alta a adăugat: „O, dacă Domnul Iehova ar veni chiar în acest moment, după
cum a anunţat-o pe Purista! Tare aş fi curioasă să asist la stânjeneala acestor bărbaţi cu
pretenţii de înţelepciune!”
17. Altă femeie: „Hm, este absolut sigur că Domnul nu va mai apărea! Nu cred că
ar mai avea chef să îşi arate faţa în mijlocul acestui scandal, dacă nu cumva doreşte să
apară cu o sabie de foc ca să împartă dreptatea, fapt care le-ar fi de mare folos vrăjitoru-
lui, celor patru fiice ‚celeste’ şi scumpilor lor soţi înţelepţi!
18. Până şi bătrâna mamă Eva, de regulă echilibrată şi plină de demnitate, pare să
fi căzut sub influenţa acestor bărbaţi! Ştim cu toate că nu ne permite niciodată să ne plân-
gem de soţii noştri! De pildă, când soţia lui Uranion s-a plâns în legătură cu soţul ei, ea i-
a tăiat-o scurt, mustrând-o cu severitate, în loc să o consoleze. Să mori de râs, nu alta!
Până acum, am fost nevoite să ne abţinem şi să ne controlăm justa mânie, tăcând supuse,
ca nişte şoricei în faţa pisicii! Cine consideră că o asemenea atitudine este echitabilă îşi
extrage probabil înţelepciunea dintr-o sursă pe care eu una nu o cunosc!”
19. O altă femeie s-a băgat şi ea în vorbă: „Mă întreb ce se întâmplă cu aceşti băr-
baţi? – A, cred că ştiu! Bănuiesc că s-au îndrăgostit cu toţii! Vrăjitorul le-a contracarat
planurile, iar acum par cu toţii năuci şi îşi tot şoptesc ceva la ureche!
20. În fond, nu a trecut prea mult timp de când patriarhul nostru Adam a luat-o pe
tânăra şi frumoasa Pura la el în colibă, lăsându-se însoţit pretutindeni de ea. – De fapt, a
fost văzut chiar sărutând-o!”
21. Vecina ei s-a grăbit să supraliciteze: „Şi nu ştii tot adevărul: am văzut cu pro-
priii mei ochi nu numai că a sărutat-o, dar a şi mângâiat-o, cine ştie cu ce gânduri! – Of,
Doamne, bărbaţii ăştia! O ţin una şi bună cu dreptatea lor, nu poţi să le spui niciodată
nimic, ba chiar…”.
22. Dar una din femeile din Levant, sora cea mai mică a Aorei, o celibatară în
vârstă de 60 de ani (ceea ce însemna în acele vremuri că era foarte tânără), s-a băgat în
mijlocul celorlalte şi le-a spus: „Aceste bârfe îmi amintesc de cei care încearcă să macine
paiele goale, crezând că vor extrage făină din ele, deşi nu mai conţin nici o sămânţă de
grâu!
7


Casa Domnului Vol.3


23. Să v-o spun pe-a dreaptă, eu cred că numai gelozia vă face să spuneţi aseme-
nea aberaţii şi că voi sunteţi singurele vinovate de toate relele de care vă acuzaţi bărbaţii,
care au dat întotdeauna dovadă de o înţelepciune reală!
24. Mai mult, îndrăznesc să afirm sus şi tare, fără nici o ruşine, că fiecare dintre
voi s-ar fi lăsat vrăjită fără nici o ezitare de acel bărbat fermecător, fără să opună nici cea
mai mică rezistenţă – dacă acesta ar fi avut o astfel de intenţie!
25. Văzând însă că bărbatul v-a respins, spunându-vă să vă îndepărtaţi de colina
sacră (având, probabil, motive cât se poate de serioase în această direcţie), vă răzbunaţi
acum pe el, făcându-l să pară o fiinţă infamă! – De fapt, nu ştiu de ce mă mir, căci aşa
procedaţi întotdeauna când nu vă convine ceva!
26. Mi-a făcut şi mie semn cu mâna să mă alătur lui, şi dacă nu m-aş fi temut atât
de tare de bârfele voastre stupide, n-aş fi avut nici o ezitare să o fac, aşa cum a procedat
nepoata mea, Purista!
27. Dar acum nu mă mai tem de voi. Ştiu foarte bine ce spun, aşa că vă atrag aten-
ţia, îndeosebi vouă, mame şi fiice care aveţi un nivel mai ridicat de conştiinţă: atunci
când Domnul Iehova va sosi – dacă nu cumva a făcut-o deja – vă veţi trezi într-o postură
jenantă! Nu ştiu a cui soartă va fi de preferat atunci: a voastră, sau a celor patru perle ale
Levantului şi a bărbaţilor pe care i-aţi calomniat cu atâta neruşinare! Eu una am remarcat
o lumină puternică ce ieşea din acel bărbat! Mă întreb dacă acest om, de care v-aţi bătut
joc până n-aţi mai putut, nu este cumva Domnul Însuşi? Şi dacă este, oare ce se va întâm-
pla cu voi?”
28. Auzind aceste cuvinte, celelalte femei au tăcut, cuprinse de o mare teamă.





Capitolul 4



Mâhnită, Mira discută cu Enoh.






(30 martie 1843)


1. Văzând efectul generat de cuvintele sale asupra femeilor, tânăra oratoare, pe
nume Mira, s-a gândit: „Hm, oare ce le-o fi apucat? Aceste mame şi aceste surori nu mai
scot nici un cuvânt, iar pe feţe li se citeşte teama, ba chiar teroarea!
2. Vai, trebuie să fac ceva! Nu le pot lăsa pe aceste femei în această stare, căci de
regulă sunt pline de demnitate şi de afecţiune!
3. Hm, ştiu ce trebuie să fac! Mă voi duce singură la Enoh. Este limpede că nici
una dintre ele nu va îndrăzni să mă însoţească, aşa că voi fi eu purtătoarea lor de cuvânt.
Sunt convinsă că marele preot le va reconforta şi le va elibera de această stare de panică!
Bună idee! Să trecem aşadar la fapte!”
4. Dacă afirmă ceva, omul trebuie să treacă de îndată la fapte – aceasta era con-
vingerea preferată a Mirei (care era cam dintr-o bucată). De aceea, ea s-a dus glonţ la
Enoh şi i-a povestit totul.
5. Dar Enoh i-a cerut explicaţii suplimentare: „Spune-mi, de ce le-ai vorbit atât de
aspru femeilor, aruncându-le practic în această stare de angoasă?
6. Aşa cum ai găsit acum drumul spre mine, la fel de bine ai fi putut-o face şi îna-
inte, transmiţându-mi judecăţile greşite ale acestor femei, şi întreaga situaţie s-ar fi putut
rezolva mult mai simplu, mergând pe calea iubirii. Acum, lucrurile nu mai sunt la fel de
8


Casa Domnului Vol.3


simplu de rezolvat, căci tu le-ai judecat deja pe surorile tale, şi încă într-un mod cât se
poate de impetuos!”
7. Fără să se teamă deloc, Mira i-a răspuns fără ezitare: „Părinte Enoh, tu eşti cu
siguranţă un înţelept! Mai mult, eşti singurul mare preot numit de Domnul Însuşi! Cu
toate acestea, eu una nu cred că cineva mi-ar putea reproşa faptul că am acţionat greşit în
această poveste, căci dacă drepturile fiinţei umane le încalcă pe cele divine, este evident
că cele din urmă prevalează asupra celor dintâi.
8. Tovarăşele mele au uitat de sine în pasiunea lor oarbă, fapt care ni se întâmplă
frecvent nouă, femeilor, şi au rostit o sumedenie de afirmaţii false, care încalcă dreptul
divin. Personal, nu am putut tolera aceste ironii la adresa Tatălui nostru preasfânt şi prea-
plin de iubire, în aparenţa sa masculină absolut perfectă, aşa că am luat poziţia pe care ţi-
am făcut-o cunoscută. Nu mă simt vinovată în nici un fel dacă aceste cuvinte ale mele
(născute exclusiv dintr-un simţ al dreptăţii) au avut asupra lor un efect atât de neaşteptat!
9. De aceea, părinte Enoh, nu mă mai certa, căci am avut intenţiile cele mai bune
din lume!
10. Oare nu reprezintă o dovadă de iubire sinceră faptul că am rămas în mijlocul
tovarăşelor mele, din cauza respectului pe care li-l port, deşi acel bărbat minunat mi-a
făcut semn cu mâna să mă alătur lui şi celorlalte surori ale mele, în condiţiile în care am
simţit o nevoie imperioasă să îl ascult?
11. Îţi spun cu toată certitudinea, părinte Enoh: dacă acel bărbat mi-ar face a doua
oară semn cu mâna, mi-aş abandona pe loc surorile, ba chiar şi întreaga lume, şi m-aş
grăbi către el – căci dincolo de el se ascunde mult mai mult decât un singur om! Ştiu asta
cu toată siguranţa!”
12. Enoh i-a spus atunci Mirei: „Ascultă, eşti uluitor de inteligentă, cu mult peste
media suratelor tale! În aceste condiţii, de vreme ce afirmi că le iubeşti din toată inima pe
celelalte mame şi surori ale tale, sunt absolut convins că te vei descurca singură în situaţia
de faţă, făcând uz de înţelepciunea ta!”
13. Mira i-a răspuns cu îndrăzneală: „Da, da, dragul meu părinte Enoh, ştiam eu
că nu mă pot aştepta la cine ştie ce compasiune din partea ta! Cu astfel de afirmaţii evazi-
ve, n-aş putea spune că m-ai ajutat prea mult! Of, dacă m-aş putea apropia de acel băr-
bat… Sunt convinsă că m-ar primi mult mai călduros decât tine!”
14. Enoh: „Foarte bine! Ascultă-mă: acel bărbat se află în coliba Puristei, iar poar-
ta este deschisă! Dacă doreşti să îţi cauţi dreptatea la El, eu unul nu mă voi opune în nici
un fel. Haide, du-te la El, dacă eşti convinsă că îţi va da alt sfat decât mine!”
15. Mira: „O, dacă îmi este permis acest lucru, află că nu mă tem să mă apropii de
el!
16. Bucuraţi-vă, sărmanele mele surori, căci veţi obţine ajutorul dorit, chiar şi fără
concursul lui Enoh!
17. Haide, curaj! Sunt convinsă că acel bărbat minunat are mai multă inimă decât
restul bărbaţilor de pe aici, dragă părinte Enoh, şi că nu-mi va cântări fiecare cuvânt
atunci când îi voi împărtăşi dificultăţile mele. Dimpotrivă, sunt ferm convinsă că mă va
ajuta!”
18. După aceste cuvinte, ea s-a îndreptat cu toată hotărârea spre colibă.





Capitolul 5

9


Casa Domnului Vol.3


Mira intră în colibă, dar este supusă unui test. Purificarea Mirei şi accepta-
rea ei de către Domnul.






(31 martie 1843)


1. Când Mira a intrat veselă în coliba în care se afla Domnul, pe care ea nu îl cu-
noştea decât în mică măsură, Acesta s-a ridicat imediat şi i-a spus pe un ton destul de
sever: „Mira, cum se face că vii aici neinvitată, după ce M-ai refuzat ceva mai devreme,
atunci când ţi-am făcut semn să te apropii de Mine? De altfel, i-am poruncit lui Enoh să
nu lase nici o femeie să treacă pragul acestei colibe; cu toate acestea, tu ai intrat! Cum a
fost posibil aşa ceva?”
2. Văzând că este apostrofată pe un ton cât se poate de tranşant, Mira şi-a mai
pierdut din aplomb, dar şi-a revenit repede, spunându-şi în sinea ei: „Dacă Acesta este
într-adevăr Domnul, cu siguranţă nu va fi extrem de sever cu mine, căci ştiu că este întot-
deauna profund mişcat atunci când cineva îl roagă ceva din inimă. Pe de altă parte, dacă
nu este decât un înţelept greu de abordat, am să plec aşa cum am venit, nici o problemă!”
3. După aceste reflecţii, ea a luat cuvântul, spunând cu o voce timidă, dar nu lipsi-
tă de căldură sufletească: „Înţeleg că am comis o greşeală, dar cea care m-a trimis aici a
fost inima mea; de altfel, Enoh nu a suflat nici un cuvinţel cum că n-aş avea voie să intru
în colibă, aşa că nu cred că am făcut ceva cu adevărat rău!
4. La urma urmelor, cine poate spune ‚nu’ unui suflet care îi cere ajutorul, mai
ales când este vorba de o sărmană creatură şi de o femeie slabă ca mine?
5. De fapt, ce anume am făcut rău? Ce i se poate reproşa unei femei dacă îl iubeş-
te pe Dumnezeu mai presus de orice bărbat, care, prin comparaţie cu El, i se pare un fel
de umbră pe pământ?
6. Le-am spus aşadar tovarăşelor mele care este părerea mea în această privinţă,
fără să-mi dau seama ce efect teribil vor avea asupra lor cuvintele mele! De bună seamă,
dacă mi-aş fi dat seama, aş fi păstrat tăcerea. Din păcate, acum nu mai pot schimba nimic
din cele petrecute. Pe de altă parte, doresc cât se poate de sincer să îmi repar greşeala; în
aceste condiţii, nu văd cine m-ar putea condamna!
7. I-am spus părintelui Enoh toate aceste lucruri, dar acesta nu a părut să dea prea
multă importanţă tristeţii mele. De aceea, m-am grăbit să vin la tine, în speranţa că vei da
dovadă de o compasiune ceva mai mare decât a lui. Judecând însă după primirea pe care
mi-ai făcut-o, se pare că nu trebuie să mă aştept nici în cazul de faţă la mai multă înţele-
gere!
8. Trăiesc sentimentul acut că de când Domnul a predicat legea supremă a iubirii
timp de mai multe zile, pe înălţimile sacre, oamenii au devenit chiar mai lipsiţi de compa-
siune ca înainte, fapt care nu mi se pare deloc de bun augur.
9. Dacă ar fi după mine, eu aş ajuta imediat pe toată lumea, şi cu atât mai mult o
femeie slabă, complet dezavantajată de Dumnezeu şi de natură prin comparaţie cu bărba-
ţii, deşi mi-e greu să înţeleg de ce a fost creată astfel lumea!
10. Iată, ţi-am spus tot ce aveam pe inimă! Dacă aceste cuvinte nu ţi-au fost pe
plac sau dacă am reuşit să te ofensez – deşi nu mi-am propus nici o clipă acest lucru – cu
siguranţă eşti suficient de puternic pentru a mă obliga să părăsesc acest loc, sau chiar să
faci cu mine ce ai făcut cu Sehel! În ceea ce mă priveşte, aş prefera de o mie de ori să nu
10


Download
Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

 

 

Your download will begin in a moment.
If it doesn't, click here to try again.

Share Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber to:

Insert your wordpress URL:

example:

http://myblog.wordpress.com/
or
http://myblog.com/

Share Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber as:

From:

To:

Share Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber.

Enter two words as shown below. If you cannot read the words, click the refresh icon.

loading

Share Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber as:

Copy html code above and paste to your web page.

loading