This is not the document you are looking for? Use the search form below to find more!

Report home > Religion

Despre credinţă - Emanuel Swedenborg

0.00 (0 votes)
Document Description
Credinţa autentică este o recunoaştere a faptului că un anumit aspect este aşa pentru că este adevărat.
File Details
  • Added: June, 16th 2011
  • Reads: 251
  • Downloads: 8
  • File size: 286.35kb
  • Pages: 20
  • Tags: emanuel, swedenborg, despre, credinta, spirituale, spirituala, spiritual, apocalipsa, iisus, isus, toma, spirite, matei, dumnezeu, cruce, samuel, judecata, apoi, israel, isaac, ezechiel, ieremia, balaurul, fiara, apocaliptica, rosie, numarul, fiarei, 666, daniel, adam, eva, lumea spiritelor, iad, rai, paradis, infern
  • content preview
Submitter
  • Username: billydea
  • Name: billydea
  • Documents: 43
Embed Code:

Add New Comment




Related Documents

Despre simbolismul din Biblie - Emanuel Swedenborg

by: billydea, 53 pages

"Adevărurile semnificaţiei literale a Cuvântului sunt simbolizate de fundaţia zidului Noului Ierusalim (Apocalipsa 21). Acest lucru rezultă din faptul că Noul Ierusalim ...

Despre Domnul Iisus Hristos - Emanuel Swedenborg

by: billydea, 58 pages

"Noul cer şi noul pământ pe care le-a văzut Ioan, după ce trecuseră primul cer şi primul pământ, nu se referă la un nou cer cu stele şi ...

A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Schimbarea sărbătorilor şi lepădarea de credinţă

by: billydeana, 16 pages

"Vine vremea să aşez vremurile la loc, că vremea fiarei roşii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele şi serbările Mele cele cereşti. Iată, vin ...

Trupul şi Sufletul - Emanuel Swedenborg

by: billydea, 17 pages

"Lucrurile spirituale nu pot proveni din nimic altceva decât din iubire, nici iubirea din altă sursă decât din Dumnezeu, care este iubirea însăşi. În ...

Despre iubirea în cuplu din lumea de dincolo - Emanuel Swedenborg

by: billydea, 78 pages

"Nu mă îndoiesc că cea mai mare parte dintre cei care vor citi această lucrare o vor privi ca pe rodul unei minţi exaltate sau ca rezultat al unei imaginaţii ...

Raiul şi Iadul - Emanuel Swedenborg

by: billydea, 179 pages

"Dar cei ce cred asta nu pot înţelege misterele ce se află ascunse în detaliile Cuvântului; căci în fiecare particulă a Cuvântului există un sens ...

Judecata de Apoi - Emanuel Swedenborg

by: billydea, 34 pages

Cei care nu cunosc sensul spiritual al Cuvântului, au înţeles că tot ce se află în lumea vizibilă va fi distrus în ziua Judecăţii de Apoi; pentru ...

Din tainele universului ceresc (spiritual) - Emanuel Swedenborg

by: Billy Dean, 42 pages

"Deoarece botezul este un simbol menit sa ne reamintească toate aceste lucruri, înseamnă că putem fi botezaţi încă de când suntem copii. Dacă nu am fost ...

Viaţa şi învăţăturile Sfântului Nifon alConstanţianei

by: billy dean, 86 pages

Descoperirea prezentei vieţi a Sfântului Nifon, Episcopul Constanţianei de lângă Alexandria Egiptului, se datoreşte monahului Lazar din Mănăstirea Dionisiu, ...

Profeţii despre România - Cuvântul lui Dumnezeu pentru păstotii bisericii - 2011

by: billy dean, 12 pages

Eu, Domnul Iisus Hristos, vin spre voi şi din Tatăl Meu Savaot grăiesc vouă. Lăsaţi-vă spre credinţă sfântă faţă de cuvântul Meu ...

Content Preview
Despre credin






Despre credin







Emanuel Swedenborg - 1688 - 1772



Credina este recunoaterea interioar a Adevrului.

1. In zilele noastre, prin credin se inelege ideea c un aspect este intr-un anumit fel,
pentru c aa ne inva Biserica i pentru c acel lucru nu este evident pentru inelegerea noastr.
Cci se spune astzi: Crede i nu te indoi". Dac rspunzi: Nu ineleg", i se spune c acesta
este i motivul pentru care acel lucru trebuie crezut. De aceea, credina din zilele noastre este o
credin in ceea ce nu este ineles i de aceea poate fi numit credin oarb; i cum ea este
transmis de la o persoan la alta, ea are un caracter istoric. In cele ce urmeaz vom vedea c
aceasta nu este de fapt adevrata credin spiritual.
2. Credina autentic este o recunoatere a faptului c un anumit aspect este aa
pentru c este adevrat. Iar cel care are o credin autentic gandete i vorbete astfel: Acest
lucru este adevrat i de aceea il cred." Credina este in legtur cu adevrul i adevrul este co-
relat cu credina. Mai mult, dac un asemenea om nu inelege c un lucru este adevrat, el spune:
Nu tiu dac acest lucru este adevrat sau nu; i deci inc nu il cred. Cum s cred ceva ce nu
ineleg? Ar putea s nu fie adevrat."
3. Dar, se spune de obicei, nimeni nu poate inelege aspectele spirituale sau teologice
pentru c ele in de domeniul supranaturalului. Totui, adevrurile spirituale sunt la fel de sus-
ceptibile de a fi inelese ca i adevrurile naturale; i, dei inelegerea lor ar putea fi neclar,
atunci cand sunt auzite, ele ptrund atat de adanc in contiina asculttorului, incat acesta poate
discerne cu uurin dac sunt sau nu adevruri; i acesta este valabil mai ales in cazul celor care
iubesc adevrurile. Cunoaterea acestor lucruri mi-a fost acordat prin intermediul mai multor
experiene. Am avut posibilitatea s discut cu oameni ignorani, intunecai la minte i proti; i,
de asemenea, cu oameni nscui in sanul Bisericii i care auziser ceva despre Dumnezeu, cre-
din i caritate, dar cu toate acestea erau scufundai in minciun i rele. Am putut, de asemenea,
s vorbesc cu aceti oameni despre arcana1 inelepciunii; i cu toii au ineles ce le-am spus i au
recunoscut adevrul acelor lucruri; dar ei se aflau atunci in lumina cunoaterii limitate pe care o
posed orice om i in acelai timp in mandria de a fi inteligeni. Totui, aceste aspecte au surve-
nit i in timpul comunicrilor mele cu ingerii i cu diferite spirite din lumile subtile.
Muli oameni care au asistat la aceste comunicri au fost convini, in urma acestor expe-
riene, c aspectele spirituale pot fi inelese la fel de bine ca i cele naturale atunci cand acestea
sunt explicate de ctre o fiin competent; pe de alt parte, ele sunt greu de ineles atunci cand
omul se gandete la ele singur, cu mintea lui. Motivul pentru care aspectele spirituale pot fi ine-
lese este acela c in privina cunoaterii, omul se poate inla pan in lumina cereasc in care nu
apare decat ceea ce este spiritual, adic adevrurile credinei: pentru c lumina cereasc este lu-
mina spiritual.
4. Prin urmare, acesta este momentul in care cei care iubesc adevrul capt o recunoate-
re interioar a acestuia. Cum ingerii au aceast dragoste de adevr, ei resping complet dogma
care afirm c inelegerea trebuie s fie subordonat credinei; cci ei spun: Ce inseamn s
crezi un lucru, fr s vezi dac este i adevrat?" Dac cineva declar c, i in aceste condiii,
acel lucru trebuie crezut, ei rspund: Crezi c eti Dumnezeu pe care trebuie s-L cred sau c

1 Arcanum (plur. Arcana) - ceea ce este ermetic, secret, de la arceo -a inchide i arca - arc, cutie; semnificaia uzua-
l - lucruri ascunse, ocultate, mistere.
1


Despre credin


sunt nebun s cred o afirmaie in care nu vd nici un adevr? F-m s vd acest lucru, dac e
aa." i astfel dogmaticul se retrage. Inelepciunea angelic const in faptul c ingerii vd i in
acelai timp ineleg ceea ce cred.
5. Exist o rezonan spiritual pe care o cunosc doar puini oameni, care se manifest in
cei ce iubesc adevrul i care confirm in interiorul lor dac ceea ce ei aud sau citesc este sau nu
adevrat. Aceast rezonan ii insoete pe cei care citesc Sfanta Scriptur intr-o stare de ilumina-
re provenit de la Domnul; iar a fi intr-o stare de iluminare nu inseamn nimic altceva decat a
avea percepia i, prin urmare, recunoaterea interioar a faptului c un lucru sau altul este ade-
vrat. Despre cei care se afl in aceast stare de iluminare se spune c au fost invai de ctre
Iehova, aa cum reiese din Isaia 54:13, Ioan 6:45 i din Ieremia 31:31-33, 34:
Iat, vin zile... cand voi face un legmant nou... Ci iat legmantul... Voi pune Legea
Mea inluntrul lor, o voi scrie in inima lor... Nici unul nu va mai inva pe aproapele sau pe
fratele su, zicand Cunoate pe Domnul!. Ci toi M vor cunoate in mod direct, nemijlocit.

6. Din aceste consideraii reiese in mod evident c adevrul i credina sunt una. Acesta
este i motivul pentru care oamenii din vechime, care, datorit iubirii pe care o aveau, se gandeau
la adevruri mai mult decat oamenii din zilele noastre, foloseau pentru credin" termenul ade-
vr". Din acelai motiv, in limba ebraic credina i adevrul sunt desemnate prin acelai cuvant
Amuna sau Amen.
7. Motivul pentru care credina este, menionat de Domnul in Evanghelii i in Apocalip-
s a fost acela c evreii nu credeau in adevrul faptului c Iisus era Mesia, Cel care fusese pre-
vestit de prooroci; i atunci cand adevrul nu este crezut, este menionat credina. Totui, una
este s ai credin i s crezi in Domnul i alta s ai credin i s crezi in orice om. Vom explica
mai jos in ce const diferena.
8. Credina separat de adevr a ptruns i a invadat Biserica odat cu Stpanirea Papal,
pentru c principala garanie a supravieuirii acelei religii era ignorarea adevrului. De aceea,
citirea Sfintei Scripturi era, de asemenea, interzis; in caz contrar, conductorii Bisericii nu ar
mai fi putut fi adorai ca nite zeiti, nici sfinii lor nu ar mai fi putut fi invocai i nici idolatria
nu ar mai fi putut s se extind pan acolo incat corpurile lor moarte, oasele i mormintele lor s
fie privite ca fiind sfinte i s fie transformate in surse de catig bnesc. De aici rezult foarte
clar la ce falsiti enorme poate conduce credina oarb.
9. Credina oarb a persistat apoi i printre protestani, pentru c ei au separat credina de
caritate. Cei ce le separ pe acestea dou nu pot decat s se afle in ignoran i s numeasc cre-
din simplul fapt de a considera c un lucru este intr-un anumit fel, fr s aib recunoaterea
interioar c aa este. i in cazul acestora, ignorana este garania dogmelor lor; cci, atata vreme
cat domnesc ignorana i convingerea c aspectele teologice transcend puterea de inelegere a
omului, ei pot vorbi fr a fi contrazii, iar ceilali pot crede c dogmele lor sunt adevrate i c
ei inii le ineleg.
10. Domnul Iisus I-a zis lui Toma:
Toma, pentru c M-ai vzut, ai crezut. Ferice de cei care nu M-au vzut i au crezut.
(Ioan, 20:29)
Prin aceasta nu se face referire la o credin separat de recunoaterea interioar a adev-
rului, ci se spune c sunt fericii cei care nu il vd pe Domnul cu ochii lor fizici, aa cum a fcut
Toma i totui cred c El este; pentru c ei vd aceasta in lumina adevrului care provine de la
Domnul.
11. Recunoaterea interioar a adevrului fiind credina, iar credina i adevrul fiind una,
dup cum am artat in paragrafele 2-6, rezult c o cunoatere exterioar lipsit de cea interioar
nu este credin; i, de asemenea, c o convingere referitoare la ceva care este fals nu este cre-
2


Despre credin


dina. Recunoaterea exterioar lipsit de cea interioar este o credin in ceva necunoscut; iar
credina in ceea ce este necunoscut este cunoaterea obinuit, care este o chestiune de memorie;
dac ea este confirmat, devine convingere. Cei care au acest tip de credin i de convingere
cred c un lucru este adevrat pentru c cineva a spus aceasta sau pentru c acel lucru le-a fost
confirmat; i totui, un lucru fals poate fi la fel de uor de confirmat ca un adevr i uneori chiar
cu i mai mult putere. Prin faptul de a considera c ceva este adevrat pentru c ne-a fost con-
firmat se inelege a crede c ceea ce un altul ne spune este adevrat i a accepta pur i simplu
acel lucru, fr o examinare prealabil.
12. Dac cineva gandete in sinea lui sau ii spune altuia: Cine este capabil de acea recu-
noatere interioar a adevrului, care este credina? Eu nu sunt.", ii voi spune cum o poate do-
bandi: evit relele ca fiind pcate i apropie-te de Domnul i vei avea cat de mult doreti.
Faptul c cel care evit relele ca fiind pcate se afl in comuniune cu Domnul reiese din
lucrarea Despre via" paragrafele 18-31; faptul c acela iubete adevrul i il recunoate reiese
din paragrafele 32-41 ibid.; faptul c acela are credin reiese din paragrafele 42-52 ibid..






Capitolul II

Recunoaterea interioar a adevrului nu poate exista decat la cei care sunt carita-

bili

13. Am definit mai sus ce este credina; vom explica acum ce este caritatea. In sensul su
originar, caritatea este dragostea de bine; i cum binele iubete adevrul, dragostea de bine nate
dragostea de adevr i, prin aceasta conduce la recunoaterea adevrului, care este credina. Prin
aceast inlnuire, dragostea de adevr2 se manifest i devine caritate. Acesta este drumul pro-
gresiv al caritii de la originea sa, care este dragostea de bine, trecand prin credin, care este
recunoaterea adevrului, pan la captul su vizibil care este binefacerea; ultima verig este deci
aciunea. Din aceste consideraii reiese clar modul in care iubirea, care este dragostea de bine,
produce credina, care este acelai lucru cu recunoaterea adevrului, i cum prin aceasta d na-
tere caritii, care inseamn a aciona din iubire prin intermediul credinei.
14. Vom arta aceasta mai clar in cele ce urmeaz. Binele in adevratul su sens inseam-
n a fi de folos; deci la origine, caritatea este dragostea pentru folos. A fi de folos inseamn a
aciona efectiv pentru binele cuiva. Prin urmare, dragostea pentru folos conduce la dragostea
pentru aceste modaliti de a aciona, din care ia natere cunoaterea a ceea ce ele sunt. Prin aces-
te corelaii, binele care se manifest efectiv conduce la o credin autentic.
15. Inlnuirea progresiv a acestor noiuni este analoag cu transformarea tuturor aspec-
telor care in de voin, prin intermediul inelegerii, in aciuni ale corpului. Voina singur, fr
inelegere, nu produce nimic; i nici inelegerea singur fr voin; ele trebuie s acioneze con-
jugat pentru a da natere oricrui lucru. Cci, dac din gandire vei inltura afeciunea pentru un
lucru sau un altul, vei mai putea oare gandi? Sau dac din iubire vei inltura gandirea, cum vei
mai putea simi afeciunea fa de ceva anume? Sau, ceea ce este acelai lucru, dac elimini afec-
iunea din gandire, vei mai putea vorbi? Sau dac din iubire elimini gandirea sau inelegerea, vei
mai putea face ceva? Este acelai lucru in ceea ce privete caritatea i credina.
16. Aceste aspecte pot fi ilustrate prin analogia cu un copac. La origine, el este o sman
in care exist strdania de a produce fructe. Aceast strdanie, fiind stimulat de cldur, d na-
tere mai intai unei rdcini i din ea, unui trunchi cu ramuri, frunze, flori i, in cele din urm, cu


2 Se sugereaz ca termenul latin veri (adevr) s fie citit ca boni (bine).
3


Despre credin


fructe; astfel, strdania de a rodi fructe devine realitate. Este evident c strdania de a produce
fructe se menine neintrerupt de-a lungul intregii dezvoltri care are loc pan cand ea devine
realitate; cci dac ea ar inceta, puterea vieii din arbore ar disprea imediat.
Analogia este urmtoarea: copacul este omul. Strdania de a produce mijloace provine, in
cazul omului, din voina asociat cu inelegerea. Trunchiul cu ramurile, frunzele i florile sale
sunt, in cazul omului, mijloacele prin care voina d natere unor efecte i sunt numite adevruri
ale credinei; iar fructele, ce reprezint efectele ultime ale strdaniei copacului, sunt, in cazul
omului, foloasele. Voina sa se manifest in aceste foloase (ca efecte). De aici se poate vedea c
voina de a produce foloase prin intermediul inelegerii este continu in toat aceast dezvoltare,
pan cand ea se manifest efectiv.
In privina voinei, a inelegerii i a conjugrii lor vezi Despre via, paragraful 43.
17. Din cele de mai sus apare acum evident modul in care caritatea, dragostea de bine sau
dragostea pentru folos produc atat credina, cat i modalitile prin care ea se poate manifesta.
Prin urmare, caritatea i credina acioneaz impreun pentru a realiza ceea ce este de folos. Pe
de alt parte, credina singur nu produce binele sau folosul, ci ea realizeaz aceasta doar prin
intermediul caritii; credina este caritate in ceea ce privete modalitile de a o pune in practic.
Este deci fals s presupunem c in mod automat credina produce binele la fel cum un copac
produce fructe. Copacul nu este credina, ci omul este copacul.
18. Putem recurge i la alte corespondene: credina i caritatea sunt una, la fel ca voina
i inelegerea, deoarece caritatea este in legtur cu voina, iar credina cu inelegerea. De ase-
menea, credina i caritatea sunt una, la fel ca inelegerea i iubirea. Credina i caritatea sunt
una, la fel ca binele i adevrul, pentru c binele este in relaie cu iubirea, care aparine voinei,
iar adevrul este in legtur cu gandirea, care aparine inelegerii.
Pe scurt, caritatea i credina sunt una, la fel ca esena i forma, intrucat esena credinei
este caritatea, iar forma pe care caritatea o imbrac este credina. Este deci evident c o credin
fr caritate este ca o form fr coninut, ceea ce nu reprezint nimic. Pe de alt parte, caritatea
fr credin este ca o esen fr form, ceea ce, de asemenea, nu reprezint nimic.
19. In ceea ce privete caritatea i credina, vom recurge i la alte analogii: in cazul omu-
lui este exact ca i cu micrile inimii numite sistol i diastol i cu micrile plmanilor, numi-
te inspiraie i expiraie. Mai mult decat atat, exist o coresponden perfect a acestor organe cu
voina i inelegerea omului i, de aici, cu credina i caritatea. De aceea, voina i iubirea care ii
este asociat sunt numite in Biblie inim, iar inelegerea i gandirea care ii corespunde, suflet
(anima)
sau spirit (spiritus).
Prin urmare, a-i da sufletul inseamn a nu mai fi in via i a-i da duhul (spiritul) in-
seamn a nu mai respira. De aici rezult c nu poate exista credin fr caritate i nici caritate in
absena credinei. Credina fr caritate e ca respiraia plmanilor in absena inimii, ceea ce nu
poate avea loc in nici o creatur vie, ci doar intr-un automat. Caritatea fr credin este ca o
inim fr plmani, din care nu mai poate fi perceput nici un sens al vieii. Prin urmare, caritatea
produce foloase prin intermediul credinei, la fel cum inima ii indeplinete funciile cu ajutorul
plmanilor.
Este, intr-adevr, atat de mare asemnarea care exist intre inim i caritate i intre pl-
mani i credin, incat in lumea spiritual se cunoate care este natura credinei unei fiine doar
dup respiraia sa, i care este natura caritii sale dup btile inimii. Cci ingerii i spiritele
triesc prin intermediul aciunilor inimii i respiraiei, la fel ca oamenii; i prin urmare simt, gan-
desc, acioneaz i vorbesc la fel ca i oamenii in lumea fizic.
20. Intrucat caritatea este iubirea de aproape, vom defini acum ce se inelege prin aproa-
pe. Aproapele in sensul su natural este omul, privit atat ca i colectivitate cat i ca individ. Omul
4


Despre credin


privit ca i colectivitate poate fi Biserica, patria i societatea; omul ca individ este numit in Sfan-
ta Scriptur frate sau tovar. Dar in sens spiritual, aproapele este binele; i cum binele const in
a fi de folos, aproapele in sens spiritual reprezint ceea ce este de folos. Oricine va recunoate c
folosul este aproapele spiritual. Cci cine iubete un om doar pentru persoana lui? Cu siguran il
iubete pentru ceva din el in virtutea cruia el este ceea ce este, pentru caracterul su, cci acesta
este omul. Aceast caracteristic sau calitate care este iubit reprezint folosul su i este numit
bine; prin urmare, acesta este aproapele. Cum Sfanta Scriptur este spiritual in esena sa, rezult
c, in sens spiritual, prin iubirea de aproapele se inelege dragostea pentru bine.
21. Totui, una este s-i iubeti aproapele pentru binele sau folosul care se afl in el la
adresa ta i altceva s-i iubeti aproapele datorit binelui sau folosului care se afl in tine la
adresa lui. Chiar i un om ru poate s-i iubeasc aproapele pentru binele sau folosul care se afl
in acela la adresa lui; dar numai un om bun poate s-i iubeasc aproapele datorit binelui sau
folosului care exist in el la adresa aceluia. Pentru c un astfel de om iubete binele de dragul
binelui sau folosul de dragul folosului. Diferena intre acestea este descris de Domnul in Matei
5:42-47.

- Muli spun: Il iubesc pe acest om pentru c m iubete i imi face bine". Dar a-l iubi
doar pentru acest motiv nu inseamn a-l iubi cu adevrat, cu excepia cazului in care cel care
iubete astfel este profund ancorat in bine i, in consecin iubete buntatea celuilalt. Atunci
acesta manifest caritate; dar cellalt manifest doar prietenie, ceea ce nu este acelai lucru cu
caritatea. Cel care ii iubete aproapele din caritate se unete cu binele din aproapele su i nu cu
personalitatea acestuia, cel puin atat timp cat el ii fundamenteaz viaa pe bine. Un astfel de om
este spiritual i ii iubete aproapele intr-un mod spiritual. Totui, cel care il iubete pe cellalt
doar din prietenie se unete cu personalitatea acestuia i in acelai timp i cu rul din ea. Dup
moarte, un asemenea om nu poate fi separat de cel care se afl in ru decat cu mare dificultate;
dar cellalt poate. Caritatea realizeaz aceasta prin mijlocirea credinei, deoarece credina este
adevrul. Omul care triete in caritate examineaz i descoper prin mijlocirea adevrului ce
trebuie s fie iubit. Atunci cand iubete sau ofer beneficii, el ine cont de natura folosului celui-
lalt, adic de ceea ce are cu adevrat nevoie cellalt.
22. Dragostea pentru Domnul este iubirea pur, iar iubirea pentru aproape este caritate.
Nu poate exista in om nici o iubire pentru Domnul cu excepia caritii i, prin aceasta, Domnul
se unete cu omul. Deoarece credina este in esena ei caritate, rezult c nimeni nu poate avea
credin in Domnul dac nu are i caritate. De aici, prin intermediul credinei, apare unirea: prin
caritate, unirea Domnului cu omul; i prin credin, unirea omului cu Domnul. Faptul c aceast
legtur este reciproc este explicat in lucrarea Despre via paragrafele 102-107.
23. Pe scurt, atata vreme cat un om evit relele ca fiind pcate i privete ctre Domnul,
el manifest caritate i deci, are credin. Faptul c atata vreme cat cineva evit relele ca fiind
pcate i privete ctre Domnul, el este caritabil, reiese din lucrarea Despre via paragrafele 67-
73; paragrafele 74-91; i faptul c el are credin din paragrafele 42-52. Ce este caritatea in ade-
vratul ei sens reiese din paragraful 114 al aceleiai lucrri.
24. Din tot ce s-a spus pan acum apare evident c recunoaterea interioar a adevrului,
care este adevrata credin mantuitoare, nu poate exista decat in cei care sunt caritabili.





Capitolul III

5


Despre credin


Cogniiile3 referitoare la adevr i bine nu sunt in legtur cu credina, inainte ca
omul s fie caritabil; dar ele reprezint o acumulare din care poate lua natere credina
bazat pe caritate


25. Din cea mai fraged copilrie omul posed dorina de cunoatere. Prin intermediul ei,
el inva multe lucruri care ii vor fi de folos, precum i multe lucruri inutile. Atunci cand devine
adult, in funcie de activitatea pe care o are de realizat, care atunci devine folosul su, el asimi-
leaz doar acele lucruri care au legtur cu aceasta; i astfel, disponibilitile sale sunt stabilite,
in acest mod ia natere iubirea pentru folos; aceasta produce in om dragostea pentru mijloacele
prin care el progreseaz in activitatea pe care o realizeaz i care a devenit folosul su.
Aceast dezvoltare succesiv are loc in orice om. Fiecare om realizeaz anumite aciuni,
prin intermediul anumitor mijloace, care s conduc la acel folos care reprezint scopul su. To-
tui, intrucat acest folos, impreun cu mijloacele prin care el poate fi atins, ine de viaa in aceas-
t lume, dragostea pentru el este natural.
26. i totui, oamenii nu acord atenie doar foloaselor care servesc vieii in planul fizic.
Un om trebuie, de asemenea, s caute foloasele care ii vor permite s triasc in ceruri, pentru c
acolo va ajunge dup ce viaa sa in planul fizic va lua sfarit. Viaa pe pmant este doar o coal,
unde sufletul se perfecioneaz pentru a atinge viaa venic in inima lui Dumnezeu. De aceea,
inc din copilrie, orice om dobandete, fie din Sfanta Scriptur, fie din doctrina Bisericii sau din
predici, cogniii referitoare la ceea ce este adevrat i bun i care ii vor fi de folos in aceast via-
. El inmagazineaz aceast cunoatere in memoria sa natural, intr-o msur mai mare sau mai
mic, in funcie de dragostea sa innscut de cunoatere i de cat de mult este aceasta amplificat
de anumite stimulente.
27. Dar toate aceste cogniii, indiferent de numrul i de natura lor, reprezint doar o
acumulare din care poate lua apoi natere credina bazat pe caritate. Aceast credin nu se for-
meaz decat in msura in care omul evit relele ca fiind pcate. Dac el evit relele ca fiind pca-
te, aceste cogniii intr in legtur cu o credin in care exist via spiritual. Dac ins el nu
evit relele ca fiind pcate, aceste cogniii rman simple teorii i nu vor avea legtur cu o cre-
din in care exist vreun fel de via spiritual.
28. Aceast acumulare de cogniii este in mod special necesar pentru c fr ea credina
nu poate lua natere. Cci cogniiile referitoare la ceea ce este adevrat i bun intr in credin i
o formeaz. Dac ele lipsesc, credina nu ia natere, pentru c nu e posibil s existe o credin
complet vid (de orice coninut). Dac aceste cogniii sunt puine, credina va fi slab i srac;
dar dac ele exist din abunden, credina (care rezult din ele) va fi bogat i plin, in confor-
mitate cu bogia lor.
29. Totui, trebuie s se tie c acele cogniii care formeaz credina sunt cogniii ale
adevrului i binelui, i in nici un caz cogniii a ceea ce este fals. Cci credina este una cu ade-
vrul aa cum am artat in paragrafele 5-11; iar falsitatea, pentru c este opus adevrului, dis-
truge credina. Nici caritatea nu poate s existe acolo unde exist falsitate; cci aa cum s-a spus
in paragraful 18, caritatea i credina sunt una, la fel ca i binele i adevrul. De aici rezult, de
asemenea, c, dac nu exist cogniii ale binelui i adevrului, nu se formeaz nici o credin. Pe
de alt parte, puine asemenea cogniii dau natere unei credine palide, iar multe asemenea

3 Termenul latin cognitiones a fost tradus prin cogniii" pentru diferena intre acest tip de cunoatere i cea
care este desemnat prin cuvantul latin scientifica, ce este de asemenea folosit in scrierile lui Swedenborg. Dou
dintre semnificaiile atribuite cel mai adesea termenului cognitiones sunt (1) un anume tip de cunoatere, cum ar fi,
de exemplu, cea din Biblie, despre bine i adevr sau despre aspecte spirituale; (2) o cunoatere profund, care rezul-
t prin inelegere i intuiie.
6


Despre credin


cogniii formeaz o credin iluminat, in acord cu plenitudinea lor. Inelepciunea unui om, la fel
ca i credina sa, ii are sursa in caritate.
30. Pe lang aceasta, mai exist muli care nu posed o recunoatere interioar a adevru-
lui, dar care au totui o credin bazat pe caritate. Sunt cei care, in vieile lor, i-au indreptat
privirile ctre Domnul i care au evitat relele, urmand anumite principii religioase. Dar ei nu au
urmrit s cugete la adevruri, fie pentru c s-au lsat prini cu grijile i treburile acestei lumi, fie
pentru c nu au avut parte de indrumtori care s le deslueasc anumite adevruri. Cu toate
acestea, interior, adic in spiritul lor, ei posed o recunoatere a adevrului pentru c il iubesc.
De aceea, dup moarte, cand devin spirite i sunt instruii de ctre ingeri, ei recunosc adevrurile
i le primesc cu bucurie. Dar altfel stau lucrurile cu cei care in timpul vieii nu au privit spre
Domnul i care nu au evitat relele ca urmare a principiilor religioase. Din punct de vedere interi-
or, sau in spiritul lor, acetia nu au nici o dragoste de adevr i, prin urmare, nu posed nici o
recunoatere a sa. De aceea, dup moartea lor, atunci cand devin spirite i sunt instruii de ctre
ingeri, ei nu doresc s recunoasc adevrurile i, de aceea, nici nu le primesc. Cci rul vieii
urte in sinea sa adevrurile, dar binele vieii le iubete.
31. La anumite persoane, cogniiile referitoare la adevr i la bine care preced credina
par a fi in legtur cu credina; dar, cu toate acestea, nu sunt. Gandirea i afirmaiile acestor per-
soane, cum c ele cred, nu dovedesc c ele intr-adevr cred i nici c aa-numitele lor cogniii ar
fi in legtur cu credina. La ei, aceste cogniii constau doar in a gandi c lucrurile sunt intr-un
anumit fel i nu intr-o recunoatere interioar a acestui fapt. A crede c ele sunt adevrate, atunci
cand nu exist cunoaterea acestui fapt, nu reprezint decat un fel de convingere care este foarte
indeprtat de recunoaterea interioar. Dar, de indat ce in sufletul acelui om este sdit carita-
tea, aceste cogniii devin principiile pe care se bazeaz credina, ins numai in msura in care
caritatea este cuprins in acea credin.
In primul stadiu, atunci cand caritatea nu este resimit inc, credina apare la asemenea
persoane ca fiind pe primul loc, iar caritatea pe al doilea. Dar in etapa urmtoare, in care caritatea
este simit, credina trece pe locul al doilea, iar caritatea pe primul. Primul stadiu este numit
reformare i al doilea renatere. Cand un om se afl in acest al doilea stadiu, inelepciunea se
amplific pe zi ce trece in fiina lui, iar binele multiplic adevrurile i le face s rodeasc. Omul
este atunci ca un pom plin cu fructe, in fiecare fruct aflandu-se semine din care iau natere apoi
ali copaci, pan cand, in timp, se formeaz o grdin. El devine atunci un om adevrat, iar dup
moarte un inger, la care viaa este caritatea, iar credina este forma, aceasta din urm fiind fru-
moas, conform naturii caritii sale. In acest caz credina sa nu se mai numete astfel, ci este
numit inelepciune.
Din aceste consideraii reiese cu claritate faptul c tot ceea ce ine de credin provine din
caritate i nu din ea insi. Putem concluziona acum c de fapt credina ia natere din caritate i
nu invers. Cogniiile adevrului care preced apariia credinei sunt exact ca nite provizii inma-
gazinate intr-un hambar, care nu pot hrni un om decat dac acesta, din dorina de a manca, scoa-
te graul afar.
32. In continuare, vom explica modul in care credina ia natere din caritate. Orice om
posed o minte natural i una spiritual, prima pentru viaa in lume i cea de a doua pentru viaa
in ceruri. In privina inelegerii, omul se afl in ambele lumi, dar nu la fel stau lucrurile i in ceea
ce privete voina sa, inainte ca el s evite i s intoarc spatele relelor ca fiind pcate. Atunci
cand el face aceasta, mintea sa spiritual este deschis i se afl in legtur cu voina sa, iar
atunci cand aceasta se produce, lumina spiritual din ceruri se revars din mintea spiritual in cea
natural. Aceast lumin este in esena ei caritate i ea d via cogniiilor referitoare la adevr i
bine care se afl in mintea natural, formand din ele credina.
7


Despre credin


Este, analogic vorbind, similar cu ceea ce se petrece in cazul unui copac. Viaa vegetal
izbucnete in el numai dup ce lumina soarelui incepe s curg in interiorul su, aa cum se pe-
trece primvara. Chiar mai mult, se poate face o paralel complet intre insufleirea unui om i
inverzirea unui copac, in sensul c cea din urm este realizat de lumina acestei lumi, iar prima
de lumina cereasc. Acesta este motivul pentru care omul este atat de des asemnat, de ctre
Domnul in Scriptur, cu un copac.
33. Din aceste consideraii putem concluziona, cu privire la cogniiile despre adevr i
bine, c ele nu au legtur cu credina inainte ca omul s se afle in caritate; dar c ele formeaz
un depozit din care poate lua natere credina bazat pe caritate. Cogniiile referitoare la adevr
devin adevruri intr-un om renscut i la fel i cogniiile binelui, deoarece cunoaterea binelui
rezid in inelegere, dar dragostea de bine rezid in voin; i ceea ce rezid in inelegere este
numit adevr, iar ceea ce rezid in voin este numit bine.





Capitolul IV


Principiile universale ale credinei cretine

34. Principiile fundamentale ale credinei cretine sunt urmtoarele: Domnul Eternitii,
care este Dumnezeu, a coborat in lume pentru a supune infernurile i pentru a-i glorifica iposta-
za Sa uman; fr aceasta nici un muritor nu ar fi putut fi mantuit; iar cei care cred in El vor fi
salvai.
35. Acestea sunt numite principiile credinei cretine pentru c sunt principiile fundamen-
tale, iar acest fundament al credinei trebuie s existe in toate aspectele (credinei), in general i
in particular.
1) Este un principiu universal al credinei acela c Dumnezeu este Unicul, prezentand atat
un aspect imanent cat i unul transcendent, c in El se afl o Trinitate, i c Domnul Iisus este
una cu Dumnezeu.
2) Este un principiu universal al credinei faptul c nici un muritor nu ar fi putut fi mantu-
it dac Domnul nu ar fi venit in lume.
3) Este un principiu universal al credinei faptul c El a venit in lume ca s inlture iadul
din om; c El l-a inlturat luptand i repurtand victorii impotriva lui; i c astfel El l-a subjugat i
l-a obligat s I se supun.
4) i este, de asemenea, un principiu universal al credinei acela c El a venit in lume
pentru a glorifica ipostaza uman pe care El i-a asumat-o in lume, adic pentru a o uni cu Divi-
nitatea originar; i c, subjugand iadul, il are astfel sub ascultarea Sa pentru eternitate. Nici unul
dintre aceste scopuri nu ar fi putut fi realizate fr o confruntare cu tentaiile, i chiar cu ultima
dintre ele, care au fost patimile de pe cruce. El le-a indurat, de aceea, pe toate. Acestea sunt prin-
cipiile universale ale credinei cretine referitoare la Domnul.
36. Principiul universal al credinei cretine referitor la om este acela c el trebuie s
cread in Domnul Iisus. Pentru c prin aceasta se realizeaz unirea cu El i acesta este mijlocul
prin care se obine mantuirea. A crede in El inseamn a avea incredere c El te va mantui. In
plus, este necesar s ducem o via bun, pentru c doar un om care duce o via bun poate avea
o astfel de incredere.
37. Aceste dou categorii de principii universale ale credinei cretine au fost tratate in
detaliu, prima referitoare la Domnul, in lucrarea Despre Domnul Iisus Hristos; i a doua, cea
referitoare la om in lucrarea Despre via. De aceea nu este necesar s le mai discutm aici.

8


Despre credin






Capitolul V


Principiile fundamentale ale credinei din zilele noastre

38. Principiul fundamental al credinei din zilele noastre este: Dumnezeu Tatl L-a trimis
pe Fiul Su in lume ca s dea satisfacie omenirii; i, datorit meritului Fiului Su, El se indur i
ii salveaz pe cei care cred aceasta. Alii adaug: cei care cred aceasta i in acelai timp fac fapte
bune.
39. Dar pentru a vedea mai clar care este natura acestei credine, voi enumera in ordine
diferitele idei pe care ea le susine. Credina din zilele noastre afirm urmtoarele:
1) Dumnezeu Tatl i Dumnezeu Fiul sunt doi, amandoi din eternitate.
2) Dumnezeu Fiul a venit in lume prin voina Tatlui, pentru a oferi satisfacie omenirii,
care altfel ar fi avut parte de moartea etern, conform justiiei Divine, care mai este numit i o
justiie rzbuntoare.
3) Fiul a ispit pcatele omenirii prin implinirea legii i prin patimile de pe cruce.
4) Tatl a fost induplecat, de ctre aceste fapte ale Fiului, s-i manifeste iertarea.
5) Meritul Fiului se rsfrange asupra celor care cred aceasta.
6) Aceast transmisie este instantanee, i deci ea poate avea loc, dac nu in timpul vieii,
chiar i in momentul morii.
7) Exist unele ispite, iar pentru cei care le rezist cu succes, survine apoi mantuirea prin
aceast credin.
8) Acetia in special au credin i incredere.
9) Acetia in special primesc indreptarea (din greelile lor). Graia plenar a Tatlui de
dragul Fiului Su, iertarea tuturor pcatelor i astfel sunt mantuii.
10) Cei mai invai afirm c in cazul acestor persoane exist un efort ctre bine care
opereaz in secret i care nu acioneaz in mod explicit asupra voinei; alii afirm c aceast
operare este explicit; i ambele categorii susin c aceasta se realizeaz prin Duhul Sfant.
11) Dintre cei care confirm ideea c nimeni nu poate face, prin el insui, binele adevrat,
care este diferit de cutarea meritelor, i c ei nu se afl sub jugul Legii, majoritatea omit s mai
fac bine i nu se gandesc deloc la ce este ru i ce este bine in via. Cci ei ii spun in sinea lor
c nici o fapt bun nu te salveaz i nici un ru nu te condamn, credina singur face totul.
12) In general, ei afirm c inelegerea este subordonat acestei credine i spun despre
ceea ce nu ineleg c este o problem de credin.
40. Totui, nu este necesar s analizm i s cantrim foarte mult aceste afirmaii, ca s
ne dm seama dac sunt adevrate sau nu. Aceasta reiese evident din ceea ce am spus mai sus; i
mai ales din ceea ce a fost demonstrat din Sfanta Scriptur i in acelai timp confirmat raional in
lucrrile Despre Domnul Iisus Hristos i Despre via.
41. Dar, ca s se poat vedea i mai clar care este natura credinei atunci cand ea este se-
parat de caritate, i care este natura sa atunci cand ea nu este separat de caritate, voi relata aici
ceea ce am auzit de la un inger din ceruri. El mi-a spus c a vorbit cu muli dintre reformai i a
aflat care era natura credinei lor. Mi-a relatat discuiile pe care le-a avut cu unul dintre ei, a crui
credin era separat de caritate i cu un altul, a crui credin nu era atat de separat. Mi-a zis c
le-a pus intrebri i c ei i-au rspuns. Intrucat conversaiile respective pot s fac lumin asupra
acestui subiect, le voi relata.
42. Ingerul mi-a spus c discuia cu cel a crui credin era separat de caritate a decurs in
felul urmtor: Prietene, ce eti tu?". Acela a rspuns: Sunt un cretin reformat". Care este
doctrina ta i religia care decurge de aici?" El a rspuns c este credina. Ingerul a intrebat atunci:
9


Despre credin


Care este credina ta?" i el a rspuns: Aceasta este credina mea: Dumnezeu Tatl l-a trimis pe
Fiul Su pentru a oferi satisfacie umanitii, iar cei care cred aceasta sunt mantuii." Ingerul l-a
intrebat atunci: Ce altceva mai tii despre mantuire?" El a rspuns c mantuirea se poate realiza
doar prin acea credin. Ingerul l-a intrebat mai departe: Ce tii despre rscumprarea pcate-
lor?" El a rspuns c aceasta a fost realizat prin patimile de pe cruce i c meritul Fiului se rs-
frange i asupra celor care au aceast credin." Ingerul a intrebat atunci: Ce tii despre renate-
re?" El a rspuns c aceasta este realizat de credin. Din nou, Ce tii despre pocin i ierta-
rea pcatelor?" i el a rspuns c acestea sunt realizate de ctre credin. Atunci ingerul a spus
Spune-mi ce tii despre iubire i caritate?" i el a rspuns c ele sunt acea credin. Din nou,
Spune-mi ce tii despre faptele bune?" i el a rspuns c ele sunt acea credin. Din nou ingerul
a intrebat: Ce crezi despre toate poruncile din Biblie?" i el a rspuns c ele sunt incluse in acea
credin. Atunci ingerul a spus: Prin urmare, nu vei face nimic?" La aceasta omul a rspuns Ce
a putea face? Nu pot face binele prin mine insumi." Din nou ingerul a intrebat: Poi avea cre-
din prin tine insui?" i el a rspuns c nu. Ingerul l-a intrebat atunci: Atunci cum poi avea
credin?" la care el a rspuns: Nu imi pun intrebri despre aceasta. Trebuie s am credin."
Dup un timp ingerul a spus Cu siguran c tii totui ceva mai multe despre mantuire?" i el a
rspuns: Ce ar trebui s tiu in plus, cand mantuirea este realizat doar prin aceast credin?"
Atunci ingerul a spus: Rspunzi ca unul care cant la fluier o singur not: nu am auzit altceva
decat <<credin>>. Dac nu cunoti decat asta i nimic altceva, atunci nu cunoti nimic. Du-te
i altur-te tovarilor ti." El a plecat i i-a gsit pe acetia intr-un loc pustiu, unde nu era iarb.
A intrebat de ce era aa i rspunsul pe care l-a primit a fost: Pentru c nu exist nimic al Bise-
ricii in ei".
43. Discuia ingerului cu cel a crui credin nu era separat de caritate a fost urmtoarea:
Prietene, ce eti tu?" El a replicat: Sunt un cretin reformat". Care este doctrina ta i religia
care decurge de aici?" El a rspuns c erau credina i caritatea. Ingerul a spus: Acestea sunt
dou." Iar cellalt a replicat c ele nu pot fi separate. Ingerul a intrebat Ce este credina?" i
rspunsul a fost S crezi ceea ce ne inva Sfanta Scriptur". Ingerul a intrebat atunci Doar ai
crezut aceste lucruri sau ai i acionat in conformitate cu ele?" i acela a rspuns Am i acionat
in conformitate cu ele". Atunci ingerul paradisului, uitandu-se la el, i-a spus: Prietene, vino s
locuieti cu noi!"






Capitolul VI


Natura credinei care este separat de caritate

44. Pentru a se vedea care este natura credinei atunci cand este separat de caritate, o voi
expune in toat goliciunea ei, dup cum urmeaz: Dumnezeu Tatl, fiind suprat pe umanitate, i-
a alungat pe oameni din faa Sa i, pentru a se face dreptate, a hotrat s se rzbune prin damna-
rea lor venic. El i-a spus Fiului: Coboar, implinete Legea i ia asupra Ta pedeapsa care le-a
fost destinat: i atunci poate c M voi indura de ei. Atunci El a coborat, a implinit Legea i a
suportat s fie rstignit pe cruce i omorat cu cruzime.
Cand acestea au fost implinite, El S-a intors la Tatl i a spus: Am luat asupra Mea pca-
tele oamenilor: acum fii milostiv". Astfel, El a intervenit in favoarea lor. Dar I S-a rspuns:
Doar de dragul lor nu pot; dar pentru c Te-am vzut pe cruce i am vzut sangele Tu, sunt
micat i voi fi milostiv. Altfel, nu i-a ierta. Totui, voi rsfrange meritul Tu asupra lor, dar
10


Download
Despre credinţă - Emanuel Swedenborg

 

 

Your download will begin in a moment.
If it doesn't, click here to try again.

Share Despre credinţă - Emanuel Swedenborg to:

Insert your wordpress URL:

example:

http://myblog.wordpress.com/
or
http://myblog.com/

Share Despre credinţă - Emanuel Swedenborg as:

From:

To:

Share Despre credinţă - Emanuel Swedenborg.

Enter two words as shown below. If you cannot read the words, click the refresh icon.

loading

Share Despre credinţă - Emanuel Swedenborg as:

Copy html code above and paste to your web page.

loading