This is not the document you are looking for? Use the search form below to find more!

Report home > Religion

Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

0.00 (0 votes)
Document Description
Despre viaţa extraterestră, în special de pe Saturn.
File Details
  • Added: June, 28th 2010
  • Reads: 352
  • Downloads: 6
  • File size: 930.07kb
  • Pages: 115
  • Tags: jakob, lorber, saturn, luna, extraterestra, extraterestre, revelatie, insule, continente, ghetari, atmosfera, inelul lui saturn, inelul, asia, europa, africa, solomon, himalaya, socul, aromatice, melc, animale, capra, vaca, oaia, cainele, elefant, urs, procrearea, sarcina, nasterea, jupiter, soare, energie, serviciu divin, spiritual, venus, mercur
  • content preview
Submitter
  • Name: billydea
Embed Code:

Add New Comment




Related Documents

Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 115 pages

Despre viata extraterestra, în special de pe Saturn.

Marea Evanghelie a Lui Ioan (Vol 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 339 pages

"Căci trebuie să ştiţi că mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a făcut şi dacă ar fi să se scrie toate câte a făcut cu ...

Marea Evanghelie a Lui Ioan (Vol 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billy dean, 337 pages

"Căci trebuie să ştiţi că mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a făcut şi dacă ar fi să se scrie toate câte a făcut cu ...

Marea Evanghelie a lui Ioan (vol 4) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 331 pages

„ Ah, acum m-am luminat! Străvechii egipteni, care şi-au clădit şcolile în formă de piramidă, au fost desigur suflete omeneşti pure, deci pline de ...

Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 5) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 350 pages

„ Ah, acum m-am luminat! Stravechii egipteni, care si-au cladit scolile în forma de piramida, au fost desigur suflete omenesti pure, deci pline de stralucire interioara, care-si puteau ...

Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 376 pages

"Caci trebuie sa stiti ca mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a facut si daca ar fi sa se scrie toate câte a facut cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta aproape ca n-ar putea cuprinde ...

Casa (Gospodăria) Domnului Vol.3 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 484 pages

"Aceşti oameni au creat maşinării care le permiteau să arunce proiectile de 50.000 de kilograme la o distanţă de o leghe cu o forţă absolut terifiantă, ...

Copilăria şi adolescenţa lui Iisus - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 350 pages

Deci am fost Eu, Domnul Însuşi ca un exemplu viu pentru fiecare om şi de aceea Mă poate atrage acum fiecare om, exact aşa cum am atras şi Eu Dumnezeirea în Mine ...

Casa (gospodăria) domnului (vol.2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billydea, 427 pages

Istoria creaţiei spirituale şi materiale de la Origine până la Potop

Calea Renaşterii - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

by: billy dean, 176 pages

Corpul omului nu va şti niciodată ce se ascunde în interiorul lui, căci el nu dispune de ochii capabili să vadă aceste lucruri. În schimb, spiritul din inima omului ...

Content Preview
Saturn






Saturn





Despre Jakob Lorber

Jakob Lorber s-a născut la data de 22 iulie 1800, pe malul stâng al râului Drau, într-o
zonă vinicolă, în satul Kanischa, parohia Jahring, unde tatăl său, Michael Lorber, avea o fer-
mă micuţă.
Deloc întâmplător, Jakob Lorber a crescut într-un mediu rural şi destul de sărac. Pă-
rinţii săi erau însă deschişi faţă de artă şi de religie. El a moştenit de la tatăl său numeroasele
talente muzicale şi a învăţat să cânte la vioară, la pian şi la orgă.
Când a ajuns la liceul din Marburg, un orăşel pe malul râului Drau, Lorber îşi putea
câştiga deja banii necesari pentru pregătire cântând ca organist la una din bisericile locale. A
primit acreditarea ca profesor de liceu în anul 1829, la Graz, Austria, capitala provinciei
Steiermark. Cu toate acestea, la vremea respectivă nu a reuşit să-şi găsească un post. De ace-
ea, el şi-a putut continua intensiv studiile muzicale, predând arta compoziţiei, vioara, lecţii de
canto, şi dând din când în când câte un concert.
În timpul acestor ani, Lorber şi-a urmat înclinaţia interioară şi s-a adâncit din ce în ce
mai mult în studiul „Căii Interioare”. Printre altele, a citit lucrările lui Justinus Kerner, Jung-
Stilling, Swedenborg, Jakob Bohme şi Johann Tennhardt. Biblia a rămas tot timpul cartea lui
de căpătâi şi sursa sa de inspiraţie până la sfârşitul vieţii.
În pofida numeroaselor sale talente, trăia de pe azi pe mâine, până când i s-a oferit în
cele din urmă un post ca dirijor la Opera din Trieste. Când era pe punctul de a accepta postul,
lucru care i-ar fi permis să-şi consacre talentele lumii exterioare, a primit o altă misiune, ace-
ea de „Scrib al Domnului”. La data de 15 martie 1840, imediat după rugăciunea de dimineaţă,
el a auzit cu claritate o Voce în regiunea inimii, care i-a poruncit: „Ridică-te, ia-ţi pana şi
scrie!”
Ascultător, a renunţat la pregătirile pentru călătorie, s-a aşezat şi a început să scrie ce-
ea ce îi dicta misterioasa voce. Era introducerea la prima sa lucrare, Casa Domnului: „Şi ast-
fel, bunul Dumnezeu se adresează tuturor; iar cele spuse aici sunt adevărate, autentice şi sigu-
re. Oricine doreşte să vorbească cu Mine, trebuie să se îndrepte către Mine, iar Eu îi voi răs-
punde în inima lui. Dar numai cei Puri, cu inima plină de smerenie, vor auzi Vocea Mea. Iar
Eu voi păşi braţ la braţ cu cei care Mă vor prefera lucrurilor lumeşti şi care Mă vor iubi la fel
cum îşi iubeşte mireasa mirele. Acestea sunt adevăratele Fiinţe Umane, cele care Mă privesc
la fel cum îl priveşte un frate pe fratele său, şi cum le-am privit Eu dintotdeauna, încă înainte
ca ele să fi existat”.
Începând din acea zi, a primei dictări din partea Domnului, imposibilul a devenit po-
sibil şi a intrat în viaţa lui Jakob Lorber.
În timpul celor 24 de ani care au urmat, el a continuat o activitate care nu putea fi în-
ţeleasă de nimeni numai cu ajutorul intelectului şi al raţiunii. Scria aproape zilnic, ore întregi,
fără întrerupere, fără să consulte vreo carte de referinţă şi fără să aibă cunoştinţe legate de
ceea ce scria, căci cunoaşterea curgea din pana lui prin intermediul Cuvântului Interior. În-
treaga lui viaţă s-a împlinit în singurătate, ascultând de această Voce Interioară.
Nu îl putem descrie pe Jakob Lorber decât în superlative.
Dacă l-am privi ca pe un scriitor, el i-ar depăşi prin opera lui pe toţi scriitorii, poeţii şi
gânditorii din toate timpurile. Căci unde mai putem găsi o cunoaştere atât de completă, o in-
terpretare de o asemenea profunzime, cunoştinţe mai exacte despre ştiinţele geografice, isto-
rice, biologice şi naturale, descrierea unor fapte care s-au petrecut imediat după crearea cos-
mosului? Lucrările sale umplu 25 de volume, fiecare a câte 500 de pagini, ca să nu mai vor-
bim de cele mai mici. Dacă l-am privi ca pe un geniu al profeţiei, el i-ar depăşit cu siguranţă
1


Saturn


pe toţi iniţiaţii pe care i-a cunoscut umanitatea, încă nu s-au născut cuvintele care l-ar putea
descrie pe Jakob Lorber, iar dacă el a preferat să se auto-numească „Scribul Domnului”, pu-
tem pune acest lucru numai pe seama smereniei lui înnăscute.
Jakob Lorber a murit la data de 24 august 1864. El a ştiut dinainte că va muri la aceas-
tă dată, căci îşi împlinise misiunea. Pe piatra sa de mormânt din Cimitirul St. Leonhard din
Graz sunt scrise cuvintele lui Pavel: „Indiferent dacă trăim sau murim, noi îi aparţinem Dom-
nului”.





Capitolul 1

Adevăratul nume şi descrierea lui Saturn. Dublul inel şi lunile lui Saturn. Măre-

ţia revelaţiei Divine.

l . Pentru a înţelege mai bine acest corp planetar pe care voi îl numiţi Saturn, este im-
portant să ştiţi care este şi ce înseamnă numele său real: Pământul Calmului, Lumea Nimicu-
lui. Este absolut necesar să aflaţi mai multe despre sfera sa naturală, despre distanţa dintre el
şi soare, mărimea, structura, locuitorii săi, precum şi despre locuitorii de pe inele şi luni, des-
pre vegetaţia care creşte pe el, conform condiţiilor locale, ce diferă în funcţie de climat. Va
urma apoi o descriere a animalelor ce trăiesc pe Saturn, pe inelele şi pe lunile sale.
2. După explicarea acestor detalii, ne vom ocupa mai îndeaproape de istoria acestei
planete, de structura sa interioară, şi în sfârşit, de sfera sa spirituală.
3. În ceea ce priveşte distanţa dintre Saturn şi soare, putem privi acest aspect din mai
multe puncte de vedere; motivul este bine cunoscut. Nu există nici o planetă a cărei orbită să
fie perfect circulară. Orbitele în jurul soarelui sunt precum nişte elipse cu o formă de ou, cu
partea obtuză orientată în jos şi cea ascuţită orientată în sus. În interiorul acestei forme de ou,
gălbenuşul nu se află chiar în centru, ci mult mai aproape de baza oului, adică de partea sa
obtuză. Dacă ne imaginăm că gălbenuşul central este soarele, iar periferia oului este orbita
planetei şi dacă măsurăm distanţa de la periferie la centrul soarelui, vom obţine următoarele
rezultate: centrul soarelui este cel mai apropiat de periferie în punctul de jos al acesteia. Dis-
tanţa faţă de partea laterală a periferiei este mijlocie, iar cea faţă de vârful oului este maximă.
Acest principiu se aplică şi orbitei lui Saturn în jurul soarelui. Când Saturn trece prin punctul
de jos al orbitei, distanţa faţă de soare este de numai 187.719.120 de mile geografice1. Când
Saturn se află la jumătatea orbitei, distanţa sa fată de soare este de 198.984.136 mile geogra-
fice, iar în punctul cel mai îndepărtat al orbitei, distanţa ajunge la 210.249.152 mile geografi-
ce.
4. Aceste distanţe nu sunt măsurate faţă de Pământ, ci faţă de soare. Distanta dintre
Pământ şi Saturn poate varia enorm. Variaţia poate ajunge până la un milion de mile. Când
ambele planete se află de aceeaşi parte a soarelui, ele sunt mult mai apropiate de acesta. Im-
plicit, ele sunt mult mai apropiate una faţă de cealaltă, prin comparaţie cu situaţia în care se
află în opoziţie, când Saturn poate fi la o distanţă maximă faţă de soare, iar Pământul la o
distanţă minimă faţă de acesta. Când se petrece acest fenomen, distanţa dintre ele poate fi nu
numai de un milion de mile, dar chiar de două-trei milioane. Motivul pentru care nu putem
oferi distanţe precise se referă la faptul că nici o planetă nu trece vreodată pe orbita ei la ace-
eaşi distanţă faţă de soare; într-un an, ea poate să se îndepărteze de soare, iar în altul se poate
apropia de el. În funcţie de această distanţă, temperaturile de pe ea diferă foarte mult. Mai
mult, puteţi fi siguri că din 77 de orbite, nici măcar două nu seamănă, în ceea ce priveşte dis-
tanţa faţă de soare.

1 O milă geografică are 7,42 kilometri. O milă austriacă (ţara lui Lorber) are 7,586 kilometri.
2


Saturn


5. Acum, că ne-am ocupat de distanţe, vom trece la stabilirea diametrului lui Saturn,
a circumferinţei sale, a suprafeţei în mile pătrate şi a volumului său, în mile cubice.
6. Diametrul lui Saturn este de 17.263 mile geografice. Pentru comparaţie, diametrul
Pământului este de numai 1.719 mile. Vă puteţi da seama cât de mare este planeta Saturn prin
comparaţie cu Pământul. Circumferinţa lui Saturn este de 54.515 mile geografice, iar suprafa-
ţa de 936.530.820 mile pătrate. Volumul lui Saturn este de 2.757.547.946.775 mile cubice.
Altfel spus, Saturn este de aproximativ 1.037 ori mai mare decât Pământul. Pentru o singură
orbită în jurul soarelui, el are nevoie de 29 de ani, 164 (până la 166) de zile, 2 ore şi 2 secun-
de.
7. Am stabilit aşadar toate cifrele importante pentru determinarea lui Saturn. Să ve-
dem acum şi cifrele privitoare la dublul inel al acestei planete.
8. Diametrul întregului inel este de 40.006 mile geografice. Inelul este alcătuit de fapt
din două inele. Distanţa dintre suprafaţa inelului interior şi cea a inelului exterior este de 545
mile geografice. Diametrul inelului exterior, de la partea sa exterioară până la partea sa inte-
rioară, este de 1.350 mile geografice. Diametrul inelului interior (măsurat la fel) este de 3.850
mile geografice, căci inelul exterior, la fel ca şi cel interior, sunt eliptice (ovoidale); altfel
spus, dacă tăiem o secţiune transversală a inelului, aceasta are o formă de ou. Diametrul ine-
lului exterior pe laterală este de 130 de mile geografice. Inelul interior are trei semi-diviziuni,
fiecare cu un diametru de 20-30 mile geografice. Aceste diviziuni sunt numite semi-diviziuni
deoarece nu divid complet întregul inel secundar, aşa cum este despărţit inelul exterior de cel
interior. Cele trei semi-diviziuni nu sunt umplute decât cu nişte sfere ovoidale cu un diametru
suficient de mare pentru a le permite să alcătuiască un singur inel. Aceste sfere înşirate în
cele trei semi-diviziuni i-au făcut pe mulţi astronomi să creadă că inelul este alcătuit din nu-
meroase luni, căci privite printr-un telescop, ele au aparenţa unui rozariu. Nu este însă vorba
de aşa ceva, ci numai de un mare număr de sfere relativ mici.
9. Celelalte detalii legate de structura inelului vor fi explicate ulterior. Deocamdată,
ne vom ocupa pe scurt de lunile planetei Saturn.
10. În jurul lui Saturn orbitează şapte luni2 de mărimi diferite, care se deplasează pe
orbite aflate la distanţe diferite de Saturn. Prima lună, cea mai apropiată de Saturn şi cea mai
mică, are un diametru de numai 120 de mile geografice şi se află la o distanţă de 28.840 de
mile de Saturn (distanţă medie). Cea de-a doua lună are un diametru de 240 de mile geografi-
ce şi se află la o distanţă de 40.516 mile geografice de Saturn. Cea de-a treia lună are un dia-
metru de 666 de mile geografice şi se află la o distanţă de 60.500 mile geografice de Saturn.
Cea de-a patra lună are un diametru de 699 de mile geografice şi se află la o distanţă de
87.920 mile geografice de Saturn. Cea de-a cincea lună are un diametru de 764 mile geogra-
fice şi se află la o distanţă de 190.000 mile geografice de Saturn. Cea de-a şasea lună are un
diametru de 900 mile geografice şi se află la o distanţă de 277.880 mile geografice de Saturn.
Cea de-a şaptea lună are un diametru de 1.120 mile geografice şi se află la o distanţă de
360.920 mile geografice de Saturn.
11. Din informaţiile primite până acum, puteţi trage cu uşurinţă concluzia că acest
corp ceresc joacă un rol important în ansamblul creaţiei, datorită mărimii sale, a structurii sale
atât de variate şi a celor şapte luni.
12. Cu cât mecanismul pe care îl construieşte mecanicul este mai complex, cu atât mai
important trebuie să fie scopul lucrării sale. La fel ca un mecanic care a inclus în mecanismul
său diferite subansamble, pentru a îl putea folosi pentru multiple scopuri, Eu, Marele Mecanic
al universului, nu aş fi amplasat un corp ceresc atât de complex şi de minunat în vastitatea
spaţiului fără să am un scop cât se poate de precis. De vreme ce pentru Mine, chiar şi o singu-

2 Conform descoperirilor moderne, exista zece luni în jarul planetei Saturn, dar trei dintre ele sunt în realitate
asteroizi.
3


Saturn


ră particulă de praf solar are semnificaţia ei, vă puteţi imagina cât de important trebuie să fie
un asemenea corp ceresc, de o asemenea dimensiune şi complexitate. Eu nu am creat-o ca pe
o simplă jucărie.
13. Ca o consecinţă a revelaţiei referitoare la acest corp ceresc, veţi afla menirea lui
dintr-o perspectivă atât desublimă încât vă va tăia respiraţia. Aţi fost destul de surprinşi şi aţi
experimentat anumite emoţii chiar şi atunci când v-am vorbit despre lună3. Oare cum veţi
reacţiona atunci când veţi călători alături de Mine pe acest corp ceresc? Vă asigur că veţi afla
lucruri impresionante, aşa că pregătiţi-vă. Cu greu vă va veni să credeţi ceea ce veţi afla.
Atunci când fac asemenea revelaţii sublime, singurii care află de ele sunt cei care au o inimă
mare, ca să poată înţelege şi celebra această măreţie. Pe măsură ce veţi primi informaţiile
referitoare la acest corp ceresc, veţi începe mai întâi să înţelegeţi, iar treptat, să apreciaţi sem-
nificaţia acelui verset din Biblie care afirmă: „Ochiul omului nu a văzut, urechea sa nu a au-
zit, iar inima sa nu a cuprins încă toate acele lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit celor care
îl iubesc”.
14. Oricine primeşte o revelaţie de la Mine, primeşte darul suprem al cerului, căci Eu
sunt mai presus decât toţi în cer, în întregul univers şi în toate lumile. Şi indiferent dacă vă
ofer revelaţii despre cer sau pământ, ambele vor contribui la fericirea voastră supremă. Orice
ar rosti cuvântul Meu, el este viu, iar cel care îl primeşte cu iubire, recunoştinţă, smerenie şi o
credinţă puternică, va fi înviat în eternitate şi va fi astfel alături de Mine, în această lume şi în
cea de dincolo, cunoscând astfel beatitudinea supremă.





Capitolul 2

Suprafaţa bogată în ape a lui Saturn. Insulele continentale. Marii gheţari de la

poli. Zona centrală, pură şi liniştită. Atmosfera extrem de luminoasă, condiţiile de lu-
mină şi temperatură. Inelul lui Saturn ca regulator şi reflector. Splendoarea cerului
înstelat.


1. După această introducere, putem trece la studierea planetei propriu-zise.
2. Dacă examinăm suprafaţa lui Saturn, vom constata că ea este alcătuită în cea mai
mare parte din ape. Pe această planetă nu există nici un continent propriu-zis, dar mai jos de
ecuator se află câteva insule izolate, cu o suprafaţă mai mare decât a Europei, Asiei, Africii,
Americii şi Australiei luate la un loc. Ţinând totuşi cont de dimensiunile lui Saturn, ele nu pot
fi considerate continente, ci mai degrabă insule, căci sunt mai îndepărtate una de alta decât
sunt Asia şi America în regiunea ecuatorului. Evident, între aceste insule mari există un mare
număr de insuliţe mai mici, care, prin comparaţie cu cele mari, apar la fel ca insulele de lângă
continentele Pământului.
3. În regiunea polilor, acest corp ceresc este acoperit cu gheaţă şi zăpadă permanentă.
Această zonă începe cu 400° latitudine mai repede decât pe Pământ. Regiunea care pe pământ
are o climă moderată, pe Saturn este acoperită cu zăpadă. Regiunea nordică de pe Pământ
corespunde zonei acoperită cu gheţari permanenţi pe Saturn, iar regiunea tropicală de pe Pă-
mânt corespunde zonei pure de pe Saturn, cu climat moderat, în care nu se formează aproape
niciodată nori sau ceaţă, spre deosebire de celelalte două zone, acoperite în permanenţa cu
nori şi cu ceaţă.
4. Pe cât de aspre sunt condiţiile în regiunea sudică şi cea nordică acoperite cu zăpadă
şi cu gheaţă, pe atât de strălucitoare, de liniştită şi de pură este regiunea centrală, singura care
poate fi locuită. În această regiune există 77 de insule mari, între care una singură, de mărime

3 Vezi cartea „Luna” revelată lui Jakob Lorber.
4


Saturn


medie, este mai mare decât cele două Americi la un loc. Cât priveşte structura şi fiinţele vii
care cresc pe ele, aceste insule diferă una de alta într-o măsură mai mare decât diferă Laponia
de ţările tropicale din sud, pe Pământ.
5. Aţi putea crede că din cauza distanţei mari faţă de soare, Saturn este o planetă foar-
te întunecată, şi că temperatura ei nu este prea mare nici măcar în regiunea ecuatorului. Gre-
şiţi însă, căci această planetă este înzestrată cu propria ei lumină, mai intensă decât a Pămân-
tului în mod proporţional cu dimensiunea acesteia faţă de cel din urmă. Planeta este înconju-
rată şi de o atmosferă, de o mie de ori mai mare decât planeta propriu-zisă, cu un diametru de
aproape 100.000 de mile geografice, în timp ce atmosfera Pământului nu ajunge nici măcar la
un diametru de 2.000 de mile geografice, inclusiv diametrul Pământului. Având dimensiuni
atât de mari, vă puteţi imagina cât de mare este puterea de absorbţie a razelor solare pe care o
are această sferă de aer, şi cât de condensate ajung aceste raze pe suprafaţa planetei. Aşa se
explică de ce locuitorii de pe Saturn văd soarele mult mai mare decât îl percep locuitorii de
pe Pământ, în plus, căldura în zona ecuatorului ar fi de-a dreptul insuportabilă, dacă ea nu ar
fi temperată de inelul înconjurător, care absoarbe razele cele mai condensate, folosindu-le în
parte el însuşi, iar o altă parte returnând-o universului. De aceea, atunci când este privit
printr-un telescop, inelul apare mai luminos decât planeta propriu-zisă. În schimb, umbra lui
are un efect benefic asupra lui Saturn, astfel încât regiunea tropicală devine una cu un climat
temperat.
6. Un alt efect al acestui inel constă în faptul că pe Saturn nu există niciodată noapte,
aşa cum există pe Pământ. Când este zi pe faţa orientată către soare, pe faţa opusă este de
asemenea zi, căci inelul este iluminat de soare pe partea sa interioară. Diferitele luni contribu-
ie şi ele la iluminarea părţii opuse.
7. Se mai adaugă şi o a treia lumină, care provine de la stelele fixe, care, atunci când
sunt observate de pe Saturn, par să fie de zece ori mai mari decât atunci când sunt observate
de pe Pământ, din cauza atmosferei pure şi foarte întinse a planetei. De aceea, aceste stele
luminează mult mai puternic cu lumina lor decât reuşeşte planeta Venus pe Pământ, în nopţile
când este foarte strălucitoare.
8. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în zona centrală a acestei planete şi că priviţi de acolo
splendoarea inegalabilă a acestui cer înstelat! Oricât de bogată ar fi imaginaţia voastră, nu v-
aţi putea reprezenta nici măcar a milioana parte din această splendoare, căci pe Saturn, noap-
tea este mai strălucitoare decât este ziua pe Pământ, în plus, la umbra binevoitoare a inelului,
soarele poate fi privit întreaga zi. Îndeosebi dacă mergeţi în munţi şi vă bucuraţi de acolo de
priveliştea sublimă, efectele cerului înstelat în umbra inelului sunt atât de variate, prezentând
asemenea combinaţii de culori, încât nu vi le-aţi putea imagina niciodată.
9. În ceea ce priveşte regiunile din zona centrală, munţii şi râurile, vegetaţia, animale-
le şi fiinţele umane, toate acestea vă vor fi revelate pe rând. Deocamdată, fiţi satisfăcuţi cu
informaţiile primite şi meditaţi asupra lor. Aţi primit deja suficiente informaţii, care pot con-
stitui o hrană foarte consistentă pentru spiritul vostru. Veţi primi celelalte informaţii la mo-
mentul potrivit, atât cât veţi putea înţelege, şi le veţi primi din abundenţă. Va trebui să fiţi
foarte atenţi, căci veţi primi un număr uriaş de informaţii. De aceea, vă repet, va trebui să fiţi
foarte atenţi, pentru a le putea digera. Deocamdată, vă spun, Amin!





Capitolul 3

Ţinutul Herrifa. Muntele vindecător Girp. Arborele soarelui, Arborele ploii, Ar-

borele părului, Arborele lat şi Arborele-rază.
5


Saturn


1. Cât priveşte diferitele regiuni şi caracterul lor, ele sunt de o mare diversitate, aşa
cum am menţionat la început, atât din punctul de vedere al formei lor, cât şi al vegetaţiei,
animalelor, apelor, metalelor şi rocilor.
2. Vom examina pentru început un ţinut numit Herrifa de către saturnieni.
3. Acest ţinut este mai mare decât Asia, Europa, Africa şi Marea Mediterană, luate la
un loc. Este localizat puţin deasupra ecuatorului lui Saturn şi are forma unui ou alungit.
4. Este ţinutul cu munţii cei mai înalţi de pe Saturn, şi în general cu formaţiunile mun-
toase cele mai bogate. Cel mai înalt munte este numit Girp de către locuitorii săi. Potrivit
măsurilor voastre pământeşti, are o înălţime de 7.683 metri. Deşi este atât de înalt, acest mun-
te este acoperit cu iarbă şi cu diferite plante chiar şi pe vârful cel mai înalt. Are pante line, iar
locuitorii săi îl pot urca cu uşurinţă, ca şi cum s-ar afla pe un podiş. Din cauza numeroaselor
sale plante, muntele joacă şi rolul de farmacie generală pentru toţi locuitorii acestui ţinut,
inclusiv pentru animale. Aşa se explică de ce muntele şi zona sa înconjurătoare, care alcătu-
iesc împreună o suprafaţă de peste 100.000 de mile geografice pătrate, reprezintă partea cea
mai dens populată a ţinutului.
5. În această regiune nu există decât zece specii de copaci. Aceştia diferă de cei de pe
pământ, în sensul că nu produc fructe numai o dată sau de două ori pe an. Ei sunt tot timpul
înfloriţi, producând fructe în orice perioadă a anului.
6. Intre aceşti copaci, arborele soarelui se remarcă în mod cu totul deosebit. Pe Saturn,
el este numit gliuba. Ajunge la o înălţime de peste 200 de metri. Trunchiul său atinge deseori
o circumferinţă pe care o sută de oameni de pe pământ care se ţin de mâini nu ar putea-o cu-
prinde. Ramurile sale depăşesc deseori 1.000 de metri de la trunchi, conform unităţilor voas-
tre de măsură. Pentru a nu se rupe din cauza greutăţii pe care o poartă, ele sunt susţinute de
ramuri transversale, similare cu cele ale arborelui bahahania de pe pământ, perpendiculare
faţă de sol şi care, atunci când cresc, alcătuiesc cele mai frumoase colonade. Aceste ramuri de
sprijin cresc chiar şi din cele mai înalte crengi, astfel încât atunci când atinge maturitatea,
acest copac seamănă într-o oarecare măsură cu munţii de bazalt de pe pământ, cu o diferenţă
totuşi: între ramurile de sprijin perpendiculare rămâne suficient spaţiu, astfel încât să poţi
atinge trunchiul copacului din toate părţile fără nici un obstacol.
7. O singură frunză a acestui arbore al soarelui, gliuba, este suficient de mare pentru a
putea acoperi un căruţaş, cu tot cu căruţa şi cu calul său. Culoarea frunzelor este albastru in-
tens, cam cum sunt colorate pe pământ penele păunilor, fiind împodobită în plus cu cele mai
frumoase striaţii. Ele îşi păstrează această culoare frumoasă chiar şi atunci când sunt uscate.
Trebuie menţionat că frunzele copacilor cad şi pe Saturn la fel ca pe Pământ, cu diferenţa că
arborii nu rămân niciodată desfrunziţi, întrucât atunci când o frunză veştedă cade, o alta nouă
îi ia locul (eventual în altă parte). Locuitorii acestei zone adună aceste frunze, care sunt foarte
rezistente şi nu se rup uşor. De aceea, ei le folosesc la confecţionarea hainelor, şi încă într-un
mod foarte artistic, aş adăuga Eu. Hainele confecţionate din aceste frunze servesc aceluiaşi
scop ca şi pardesiele sau hainele voastre mai groase. Pot fi purtate însă şi direct pe piele, căci
frunzele au o textură extrem de moale şi de catifelată. În lumina soarelui, aceste frunze capătă
nişte irizaţii excepţionale, aproape la fel ca penele din coada unui păun, fiind totuşi mult mai
strălucitoare decât aceste pene. Numai atunci când sunt tinere, aceste frunze arată precum
aurul şlefuit, acoperit cu o culoare uşor albăstruie.
8. Dar cum arată florile acestui arbore al soarelui? Fără nici o ezitare, aş putea să vă
răspund că Solomon, îmbrăcat în toată splendoarea straielor sale regale, ar păli prin compara-
ţie cu frumuseţea acestor flori. Ele ar putea fi asemănate cel mai bine cu trandafirii de pe pă-
mânt, cu diferenţa că petalele nu umplu întreaga floare, care are în interior un caliciu mare,
similar cu rugul de mure. Orice floare a acestui copac al soarelui are 30 de petale de un roşu
deschis, fiecare având mărimea unei hârtii mari de împachetat. Marginile petalelor sunt aurii,
6


Saturn


iar către interiorul caliciului ele devin purpurii. În centrul caliciului există două filamente de
grosimea unui braţ şi cu o lungime de doi metri. Aceste filamente sunt transparente şi seamă-
nă cu ţurţurii de gheată, iarna. În locul anterei florilor de pe pământ există două flori cu totul
deosebite, care strălucesc ca o flacără. Una străluceşte într-o nuanţă verzuie, în timp ce cea-
laltă este roşie, dar de un roşu mai deschis decât culoarea florii. Aceste flori emană un parfum
de o delicateţe incredibilă. Petalele şi filamentele lor sunt adunate cu cea mai mare atenţie de
locuitorii zonei, la fel ca şi frunzele uscate ale copacului. Petalele sunt folosite ca întăritor, în
timp ce filamentele sunt folosite alimentar, fiind una din mâncărurile preferate ale localnici-
lor.
9. Cam aşa arată florile acestui copac! Dar ce fel de fructe produce gliuba? Va fi des-
tul de greu să vă dau o explicaţie corespunzătoare, căci pe pământ nu există nimic echivalent.
Pentru a vă face totuşi o idee, imaginaţi-vă un peduncul roşu aprins, hexagonal şi lung, de
grosimea braţului, care dă naştere altor peduncule la capătul său. Atunci când fructul este încă
prins de ramură, el porneşte dintr-un nod mare în scoarţa ramurii, de unde începe să se for-
meze codiţă, până la circa 45 de centimetri de creangă. De această codiţă atârnă un fruct ca o
măciulie de baston, atât de mare încât patru oameni voinici de pe pământ nu l-ar putea duce.
În interiorul fructului există un sâmbure mic, de culoare verde şi la fel de dur ca o piatră,
aproximativ de mărimea unei nuci de pe pământ. Miezul acestui fruct are gustul pâinii şi al
alunelor îndulcite cu zahăr. Fructele sunt goale în interior, fiind umplute pe jumătate cu un
suc, mai bun şi mai aromat decât miedul cel mai delicios de pe pământ. Culoarea acestui suc
este galbenă, la fel ca cea a vinului vechi de pe pământ. Miezul fructului este de culoare albă,
iar pieliţa exterioară are o tentă gri, ca cea a argintului nelustruit.
10. Cei care trăiesc sub un asemenea copac au tot ce le trebuie şi nu mai necesită nici
o proprietate şi nici o bucată de pământ. Unica lor proprietate este acest copac, care nu se
veştejeşte şi nu se descompune, ci continuă să crească, mai mult în lăţime decât în înălţime.
Se pune însă întrebarea: dacă arborele atinge asemenea înălţimi, cum poate fi el escaladat
pentru a i se culege fructele? Până şi acest lucru s-a avut în vedere la crearea acestui copac.
Trunchiul şi crengile sale au nişte ţepi laterali, care alcătuiesc un fel de scară ce le permite
oamenilor să urce până în vârful copacului, precum şi pe cele mai înalte crengi, fără nici cel
mai mic pericol. Chiar dacă ar cădea, pe Saturn oamenilor nu li se poate întâmpla nimic rău,
căci atunci când este absolut necesar, atât ei cât şi animalele pot rămâne suspendaţi o vreme
în aer. De aceea, pentru a se amuza, tinerii obişnuiesc să sară deseori din vârfurile copacilor.
Explicaţia acestui fenomen are legătură cu inelul lui Saturn, care, fiind situat la o distanţă de
câteva mii de mile geografice, împarte puterea forţei gravitaţiei între sine şi planetă într-un
raport de l la 3/5. Pe lângă această atenuare a gravitaţiei mai există şi anumite condiţii organi-
ce care permit ca diferenţa de gravitaţie să poată fi anulată cu uşurinţă, iar fiinţa să se poată
susţine în aer o perioadă destul de lungă de timp.
11. Am învăţat aşadar câte ceva despre una din speciile de arbori de pe Saturn. Mai
rămân nouă. Celelalte specii nu sunt la fel de impunătoare sau de benefice pentru saturnieni.
Ele sunt foarte utile însă pentru animalele care trăiesc pe această planetă, îndeosebi pentru
cele care seamănă cu păsările de pe Pământ.
12. Mai deosebit este arborele ploii, numit de saturnieni briura. Nu numai animalele,
dar şi oamenii au anumite beneficii de pe urma acestui copac. Asemănător cu pinii de pe Pă-
mânt, el are o singură tulpină, care atinge de multe ori înălţimea de 80 de metri, şi un diame-
tru de grosimea câtorva biserici reunite. Acest copac îşi extinde crengile până foarte departe,
ele semănând destul de bine cu ramurile unui pin. Frunzele sale seamănă cu nişte tuburi de
culoare alb-verzuie, din care picură încontinuu apa cea mai pură. Din acest motiv, saturnienii
construiesc nişte rezervoare mari, cu diametrul de 200 de metri, în jurul acestui copac, astfel
încât, de departe, pare că arborele ar creşte în mijlocul unui iaz. Evident, aceste rezervoare
7


Saturn


sunt construite cu scopul de a colecta apa care curge din abundenţă din copac, folosită apoi de
oameni şi de puţinele animale domesticite de aceştia.
13. Vă întrebaţi probabil: nu există izvoare pe Saturn, şi în special în această zonă
muntoasă, aşa cum se întâmplă pe pământ? Ba da, există numeroase izvoare, între care unele
produc destulă apă pentru a face de ruşine râul Mur4. Această apă de izvor este considerată
însă nepotabilă şi nu este băută de oameni. Saturnienii consideră apa copacului ploii mult mai
pură, similară cu apa fiartă de voi, pe pământ. Ei obişnuiesc să spună: „Apa de izvor serveşte
numai pentru animale şi pentru a iriga solul. Pentru oameni şi pentru animalele mai nobile,
Dumnezeu a creat arborele ploii, care produce o apă mult mai pură”.
14. Aceasta este aşadar cea de-a doua specie de arbori. Ei cresc pretutindeni pe Sa-
turn, dar în special în ţările tropicale.
15. Ne vom opri acum puţin asupra copacului părului alb, pe care saturnienii îl nu-
mesc kiap. Acest copac are un trunchi drept, care ajunge la înălţimea de 90 de metri şi este
aproape perfect rotund. Nu are nici un fel de ramuri, în schimb, în partea sa superioară cresc
nişte peri lungi, de un alb argintiu, care alcătuiesc o corolă destul de bogată. Aceşti peri cad
uneori din vârf şi până la mijlocul trunchiului, alcătuind un fel de perucă cu un diametru de
câţiva metri. Aceşti copaci oferă o imagine foarte plăcută privitorilor, indiferent dacă bate
vântul sau nu. O pădure alcătuită din asemenea copaci pare ninsă. Oamenii adună cu grijă
firele care cad din copaci, din care produc apoi un fel de lână. Acest material este foarte elas-
tic, moale şi durabil. De altfel, aceasta reprezintă singura utilitate pentru saturnieni a acestui
copac.
16. În continuare, ne vom ocupa de aşa-numitul arbore lat, pe care saturnienii îl nu-
mesc brak. Pe Pământ nu există nimic comparabil cu acest copac. El creşte de la sol ca un
perete roşu-auriu. La început pare un şir de trunchiuri obişnuite de copaci, dar în timp aceştia
cresc atât de mult şi devin atât de apropiaţi încât alcătuiesc un veritabil zid, cu o lungime de
câteva sute de metri şi o înălţime care oscilează între 40 şi 50 de metri. Peretele vegetal nu
are nici un fel de crengi, rămurele sau frunze, dar marginea sa superioară seamănă cu un spa-
lier de culoare verde-albăstruie. Frunzele seamănă cu cele ale platanului de pe Pământ. Flori-
le şi fructele copacului cresc în centrul acestui spalier, din care ies un fel de ţepuşe orientate
în sus. Fructele nu sunt mâncate decât de păsări, nu şi de oameni; este vorba de nişte bobiţe
lunguieţe, de culoare roşie. În schimb când florile se scutură, oamenii le adună şi umplu saci
întregi cu ele, pe care îi folosesc apoi ca saltele de dormit. Într-adevăr, ele au un efect întări-
tor şi o mireasmă foarte plăcută. O pădure alcătuită din aceşti copaci seamănă cu un labirint
uriaş. De aceea, când oamenii intră într-o asemenea pădure pentru a aduna flori, ei sunt nevo-
iţi să îşi marcheze urmele, pentru a-şi găsi apoi din nou drumul spre casă. Când un grup alcă-
tuit din aceşti copaci este iluminat de soare, peretele reflectă orbitor lumina, semănând cu o
suprafaţă de aur şlefuit.
17. Următorul copac pe care o să vi-l descriu este arborele-rază, numit bruda. El este
de culoare complet galbenă, are un trunchi drept, iar ramurile şi crengile lui nu cresc decât pe
partea dreaptă şi pe cea stângă, întotdeauna în linie dreaptă. Ramurile inferioare au un fel de
steluţe verzi, în centrul cărora cresc nişte flori albastre micuţe, similare cu clopoţeii de pe
Pământ. Ele dau naştere unor fructe roşiatice.
18. Dacă doriţi să vă faceţi o idee mai clară în legătură cu acest copac, vă pot spune că
el seamănă cu un chivot, dar un chivot uriaş. Copacul nu are nici o utilitate pentru oameni,
care îl folosesc totuşi pentru motive ornamentale de-a lungul străzilor lor.
19. Întrucât ceilalţi copaci şi celelalte specii de plante prezintă un interes deosebit, ne
vom ocupa de ele în capitolele care urmează. Deocamdată, vă spun Amin.

4 Mur este an râu în Styria (Steiermark), Austria.
8


Saturn






Capitolul 4


Arborele-pâlnie, arborele-piramidă şi arborele-oglindă.

1. Arborele-pâlnie, numit de saturnieni kibra, este cea de-a şasea specie de copaci care
cresc pe Saturn. Trunchiul lui are un diametru de 6 metri şi o coajă moale, de culoare albăs-
truie. Diametrul lui nu prezintă oscilaţii (este egal în vârf cu diametrul de la baza trunchiului)
şi atinge o înălţime de 40 de metri. În vârf cresc ramuri, orientate în toate direcţiile, în unghi-
uri de 45°. Ramurile sunt drepte şi nu depăşesc 20 de metri lungime. Ele au nişte ţepi laterali,
la fel ca şi coniferele pe Pământ, care devin cu atât mai lungi şi mai laţi cu cât se îndepărtează
mai mult de trunchi. Aceşti ţepi reprezintă de fapt frunzele copacului. Florile, iar apoi fructele
copacului, cresc la capătul crengilor. De aceea, acest tip de copac are tot atâtea fructe câte
ramuri.
2. Înainte de a înflori, acest arbore are o anumită particularitate: el începe să „ardă”.
Este totuşi vorba de un foc rece, care seamănă cu licuricii, cu o diferenţă: este infinit mai stră-
lucitor. În asemenea momente (de dinainte de înflorire), pădurile alcătuite din aceşti copaci le
oferă spectatorilor o privelişte de neuitat. Nu toţi copacii înfloresc însă în acelaşi timp, aşa că
perioada de „ardere” se produce la unii mai devreme şi la alţii mai târziu. Focul rece se pro-
duce cu şapte zile înainte de înflorire şi arde continuu, schimbându-şi însă în permanenţă cu-
lorile. Astfel, în cele şapte zile de spectacol de lumini, focul îşi schimbă culoarea de la o zi la
alta, trecând inclusiv prin tranziţiile dintre culori. Altfel spus, arborele străluceşte succesiv în
toate cele şapte culori ale curcubeului.
3. Imaginaţi-vă perioada de înflorire a unui asemenea copac. Cum nu toate ramurile
sale încep să înflorească în aceeaşi zi, focul de dinainte îşi schimbă luminozitatea nu numai
de la o zi la alta, dar şi de la o creangă la alta, generând o adevărată feerie de culori. Cu puţi-
nă imaginaţie, vă puteţi da seama cât de spectaculoasă este această înflorire, sau mai bine zis,
perioada de pre-înflorire a unei asemenea păduri, mai ales dacă este privită de sus. Trebuie de
asemenea menţionat că există păduri de acest tip care se întind pe suprafeţe de câteva sute de
mile geografice.
4. După această perioadă de pre-înflorire, atât de spectaculoasă, urmează înflorirea
propriu-zisă a copacului. Ea constă într-o panglică tricoloră cu o lungime de 4-6 metri şi o
lăţime de 2-4 metri, pe o codiţă aurie, mai groasă decât braţul unui om. Această panglică are
trei culori cu o lăţime egală: roşu-deschis, albastru-deschis şi alb-ca-zăpada. Panglicile sunt
ca nişte steaguri care flutură în vânt.
5. V-aţi făcut acum o idee (destul de vagă) despre splendoarea înfloririi acestui copac.
După înflorire, steagurile şi codiţele lor aurii cad, iar cele mai frumoase dintre ele sunt aduna-
te de locuitorii ţinutului, întrucât îşi pierd splendoarea atunci când se usucă, saturnienii le
adună şi le rulează, cât sunt încă proaspete, după care se odihnesc pe ele pentru a-şi întări
membrele. Când se usucă, le ard, timp în care emană un miros cât se poate de plăcut. Cenuşa
argintie care rezultă din arderea lor este folosită ca îngrăşământ pentru sol. Florile mai puţin
atrăgătoare sunt lăsate la sol (acolo unde au căzut), unde se descompun şi îngraşă pământul
din pădure.
6. Dar cel mai sublim aspect al acestui arbore sunt fructele sale, care apar imediat du-
pă înflorire. Forma lor seamănă întrucâtva cu cea a sticlelor de pe pământ, cu diferenţa că
gâtul lor atinge o lungime de 8-10 metri şi un diametru de 70 de centimetri. Gâtul se termină
cu o sferă perfectă - capul - al cărei diametru oscilează între 3 şi 4 metri. Coaja fructelor sea-
mănă perfect cu aurul pur şlefuit. Imaginaţi-vă ce efect poate avea o asemenea pădure în care
copacii au dat rod, în bătaia soarelui.
9


Saturn


7. Probabil doriţi să ştiţi la ce folosesc aceste fructe. Răspunsul este foarte simplu: ele
folosesc aceluiaşi scop pentru care folosiţi voi sticlele pe pământ. Pe de o parte, pentru a adu-
na apa care curge din izvoare; pe de altă parte, pentru a păstra sucurile stoarse de la diferite
alte fructe care cresc pe Saturn. De aceea, aceste „tărtăcuţe” sunt adunate cu mare grijă şi sunt
folosite inclusiv pentru schimburi comerciale.
8. Probabil doriţi să ştiţi şi de ce se numeşte acest copac „arborele-pâlnie”. Explicaţia
formei sale de pâlnie se referă la faptul că el absoarbe astfel mai eficient lumina soarelui şi
fluidul electromagnetic. În centrul pâlniei se află un fel de măduvă, din care se evaporă apa
(seva), care generează astfel o ceaţă, în special în timpul nopţii. Această ceaţă este întrucâtva
toxică pentru oameni, dar şi pentru vegetaţie; din fericire, razele soarelui o împrăştie rapid. Pe
de altă parte, canalul pâlniei este astfel structurat încât să nu emane ceaţa decât atât cât este
necesar pentru polenizare sau fructificare, cam până pe la jumătatea perioadei de coacere a
fructelor. Când fructele se apropie de perioada de maturitate, canalul central începe să se în-
chidă, seva fiind dirijată acum direct către fruct, care se hrăneşte cu ea. În această perioadă de
excepţie, aerul din interiorul pâlniei devine atât de încărcat de vitalitate, încât saturnienii se
urcă în copaci şi îşi fac aici culcuş, unde dorm nopţi la rând, pentru a beneficia de acest aer
extrem de regenerator.
9. Iată aşadar care sunt trăsăturile ieşite din comun ale arborelui-pâlnie! În afara aces-
tui aer încărcat cu vitalitate, arborele nu mai produce nimic util oamenilor. Seminţele sale,
care seamănă cu cele de dovleac, nu sunt consumate decât de animale.
10. Vom discuta în continuare despre cea de-a şaptea specie de arbori de pe Saturn:
arborele-piramidă, numit de saturnieni uhurba.
11. Acest copac atinge cea mai mare înălţime între toţi copacii de pe Saturn şi seamă-
nă aproape leit cu brazii argintii de pe Pământ, care au trunchiul alb. Arborele-piramidă atin-
ge înălţimi atât de mari încât pe Pământ ar fi greu de găsit chiar şi un munte comparabil cu el.
Uhurba nu are decât un singur trunchi, care la nivelul rădăcinii atinge de multe ori un diame-
tru de 160-200 de metri. Ramurile sale încep chiar de la baza trunchiului şi cresc în toate di-
recţiile. Ramurile de la bază ale unui copac-piramidă matur ating de multe ori o lungime de
doi kilometri, devenind din ce în ce mai scurte pe măsură ce avansăm către vârful copacului,
ceea ce explică forma sa de piramidă tronconică. Prin comparaţie cu acest copac, piramidele
voastre din Egipt, de care sunteţi atât de mândri, par nişte biete cochilii de melci. Dacă ar fi
posibil să transferăm fizic o fiinţă umană pe Saturn, ea ar fi convinsă că priveşte nu un copac,
ci un munte cât Himalaya.
12. Acest copac aparţine speciei coniferelor. Frunzele sale seamănă, evident, la o sca-
ră mult mai mare, cu acele pinilor de pe Pământ, dar nu au culoarea verde, ci albastră. Utilita-
tea acestor arbori la purificarea şi încărcarea aerului cu substanţe vitale valoroase este atât de
mare încât puterea vindecătoare a vârfurilor şi crengilor sale de sus aproape că atinge Pămân-
tul. Parfumul coniferelor de pe Pământ primeşte ceva din substanţele eterice emanate de arbo-
rii-piramidă de pe Saturn.
13. Aceşti copaci sunt plantaţi pretutindeni, lucru care poate fi făcut cu uşurinţă prin
luarea unui con şi sădirea lui într-un pământ bun. El începe rapid să crească, şi în numai câţi-
va ani saturnieni ajunge la maturitate. Aceşti arbori pot trăi câteva sute de ani saturnieni.
Când îmbătrânesc, rădăcinile lor îşi pierd puterea şi copacii se auto-consumă până la cea mai
de sus crenguţă. Când un asemenea copac se veştejeşte şi intră în putrefacţie, locuitorii de pe
Saturn îi împrăştie rămăşiţele pe solurile mai sărace, care devin astfel extrem de fertile, pu-
tând fi cultivate cu legumele lor. Dacă vă veţi folosi de imaginaţie pentru a vizualiza aceşti
copaci uriaşi, planeta Pământ îşi va pierde treptat din importanţa pe care i-o acordaţi voi.
10


Download
Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber

 

 

Your download will begin in a moment.
If it doesn't, click here to try again.

Share Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber to:

Insert your wordpress URL:

example:

http://myblog.wordpress.com/
or
http://myblog.com/

Share Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber as:

From:

To:

Share Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber.

Enter two words as shown below. If you cannot read the words, click the refresh icon.

loading

Share Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber as:

Copy html code above and paste to your web page.

loading